Istorie

Știai că guma de șters a intrat în uz abia în secolul al XVIII-lea, iar înainte oamenii ștergeau creionul cu firimituri de pâine? Se spune că savantul Joseph Priestley a observat că un cauciuc natural freca urmele de grafit și l-a numit rubber, adică cel care freacă. Numele a rămas lipit de material chiar și după ce a ajuns folosit la mii de alte lucruri.

Știai că fermoarul, atât de firesc astăzi, a avut nevoie de câteva zeci de ani ca să fie luat în serios? Primele variante apar la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar forma fiabilă a fost pusă la punct de Gideon Sundback în jurul anului 1913. Numele englezesc zipper vine de la o firmă de cizme de cauciuc care l-a folosit, imitând sunetul pe care îl scoate la închidere.

Știai că ochelarii au apărut în Italia spre sfârșitul secolului al XIII-lea, dar nimeni nu știe sigur cine i-a inventat? Un predicator florentin spunea într-o predică din 1306 că meșteșugul lentilelor pentru vedere fusese descoperit cu mai puțin de douăzeci de ani înainte. Această invenție discretă a prelungit cu ani viața de lucru a cărturarilor și a meșterilor cu mâini fine.

Știai că cuptorul cu microunde s-a născut dintr-o întâmplare, când un inginer a observat că i s-a topit batonul de ciocolată din buzunar? Percy Spencer lucra cu un dispozitiv radar în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și a bănuit că undele erau de vină. Ca să se convingă, a pus lângă aparat boabe de porumb, care s-au transformat în floricele.

Știai că în Roma antică cele mai multe locuințe nu aveau bucătărie proprie? Oamenii de rând din blocurile numite „insulae” găteau greu și riscant din cauza incendiilor, așa că mâncau adesea la „thermopolium”, un fel de bar stradal care servea mâncare caldă de la tejghea.

Știai că furculița a fost multă vreme privită cu suspiciune în Europa? Deși folosită mai devreme în Bizanț și în Orientul Mijlociu, în Occident s-a răspândit lent abia din secolele XVI-XVIII; până atunci oamenii mâncau mai ales cu cuțitul, lingura și degetele.

Știai că romanii bogați foloseau la baie „strigilis”, o lamă curbată de metal, ca să răzuiască de pe piele uleiul, sudoarea și murdăria? Săpunul modern nu era folosit pentru corp așa cum îl știm noi; se ungeau cu ulei și apoi îl răzuiau.

Știai că mitul „oamenii din Evul Mediu nu se spălau niciodată” este exagerat? Băile publice erau frecvente în orașele medievale, iar oamenii se spălau pe mâini și pe față regulat. Abia mai târziu, de teama molimelor, unele băi publice s-au închis.

Știai că în Roma antică existau toalete publice cu multe locuri, așezate unele lângă altele, fără separatoare? Mersul la latrină era și un moment social, iar apa curgătoare de dedesubt căra reziduurile.

Știai că zahărul a fost în Evul Mediu atât de scump încât era considerat mirodenie și medicament, nu aliment de zi cu zi? Se vindea la spițerie, iar dulcele obișnuit al oamenilor venea din miere și fructe.

Știai că multe mirodenii aduse din Asia erau atât de prețioase în Europa medievală încât piperul se folosea uneori aproape ca o formă de avere? Comerțul cu condimente a fost unul dintre motoarele marilor călătorii de descoperire.

Știai că breslele meșteșugărești medievale controlau strict cine avea voie să practice o meserie? Un tânăr trecea prin etapele de ucenic, apoi calfă, și abia după o „lucrare de măiestrie” putea deveni maestru cu atelier propriu.

Știai că, înainte de becul electric, casele erau luminate cu lumânări de seu (grăsime animală) sau de ceară de albine? Lumânările de ceară ardeau mai curat și miroseau mai plăcut, dar erau scumpe, așa că oamenii simpli foloseau seul, care fumega și mirosea urât.

Știai că orașele medievale și moderne timpurii angajau „lampagii” care aprindeau seara felinarele stradale, unul câte unul, și le stingeau dimineața? Iluminatul public cu ulei sau gaz a fost o slujbă obișnuită înainte de electricitate.

Știai că înainte de ceasurile mecanice oamenii măsurau timpul cu clepsidre (nisip), ceasuri cu apă și cadrane solare? Timpul „exact” varia de la oraș la oraș, iar clopotul bisericii era adesea principalul semnal al orei pentru toată comunitatea.

Știai că primele ceasuri mecanice de turn nu aveau minutar? Aveau doar un ac pentru ore, pentru că nu era nevoie de o precizie mai mare; acul pentru minute s-a generalizat mult mai târziu.

Știai că în multe locuri din trecut, înainte de sisteme poștale organizate, scrisorile erau duse de mesageri, negustori sau călători ocazionali? Serviciile poștale regulate, cu rute și stații de schimbat caii, s-au dezvoltat treptat în epoca modernă timpurie.

Știai că timbrul poștal adeziv, plătit de expeditor, a fost o inovație relativ recentă? Primul timbru celebru, „Penny Black”, a apărut în Marea Britanie în 1840; înainte, adesea destinatarul plătea pentru scrisoare la primire.

Știai că înainte de trenuri, o călătorie de câteva sute de kilometri putea dura zile întregi cu diligența, cu opriri la hanuri pentru odihnă și schimbarea cailor? Drumurile proaste și vremea făceau orice călătorie lungă o mică aventură.

Știai că șahul a ajuns în Europa din India, prin lumea persană și arabă? Jocul a evoluat de-a lungul secolelor, iar unele piese și reguli, precum mișcarea puternică a reginei, au căpătat forma modernă abia spre finalul Evului Mediu.

Știai că zarurile sunt printre cele mai vechi jocuri ale omenirii? S-au găsit zaruri vechi de mii de ani, iar în Roma antică jocurile de noroc erau atât de populare încât erau uneori interzise prin lege, cu excepția anumitor sărbători.

Știai că, în multe familii din trecut, copiii începeau să muncească de mici, ajutând la câmp, la animale sau în atelier? Copilăria „liberă”, cu școală pentru toți și mult timp de joacă, este în mare parte o realitate a epocii moderne.

Știai că în Roma antică școala de bază era condusă de un „litterator”, iar mulți copiii bogați aveau ca dascăl un sclav educat, numit „pedagog”, care îi însoțea la lecții? Cuvântul „pedagog” vine din acest rol de „conducător al copilului”.

Știai că elevii din trecut scriau adesea pe tăblițe de ceară cu un instrument ascuțit numit „stylus”? Un capăt scria în ceară, iar celălalt, plat, ștergea, ca o gumă; așa se putea refolosi tăblița de nenumărate ori.

Știai că înainte de bănci moderne, negustorii foloseau scrisori de schimb ca să evite să care saci de monede pe drumuri periculoase? Astfel de instrumente financiare au stat la baza dezvoltării băncilor din orașele comerciale.

Știai că multe monede vechi erau de fapt cântărite, nu doar numărate? Deoarece valoarea depindea de metalul prețios conținut, negustorii foloseau balanțe, iar monedele „ciupite” sau tocite valorau mai puțin.

Știai că târgurile medievale erau evenimente uriașe care atrăgeau negustori din regiuni îndepărtate? La ele se făcea comerț, se schimbau vești și se organizau spectacole; unele târguri celebre durau săptămâni întregi.

Știai că înainte de frigidere oamenii păstrau alimentele prin sărare, afumare, uscare și murare? Iarna, gheața tăiată din lacuri era depozitată în gropi sau case de gheață, acoperită cu paie, ca să reziste până vara.

Știai că, timp de secole, hainele scumpe erau colorate cu vopsele naturale rare, iar unele nuanțe, precum purpuriul obținut din scoici, erau atât de costisitoare încât deveniseră semn de rang înalt? Culoarea hainei putea arăta imediat statutul social al cuiva.

Știai că nasturii au fost multă vreme mai ales un ornament, iar hainele se închideau adesea cu ace, șireturi și copci? Nasturele cu butonieră, folosit practic pentru închidere, s-a răspândit pe scară largă în Evul Mediu târziu.