Istorie

Știai că împăratul indian Ashoka, după ce a cucerit în sânge regatul Kalinga, a fost atât de zguduit de măcelul provocat încât s-a convertit la budism? A poruncit să fie săpate edicte pe stânci și pe stâlpi înalți de piatră, în care își cerea iertare și îndemna la milă și toleranță. Unii dintre acei stâlpi, împodobiți cu lei, stau în picioare și astăzi.

Știai că simbolul cu patru lei de pe capitelul unui stâlp al lui Ashoka a devenit stema oficială a Indiei moderne? Roata cu spițe de sub lei, numită roata legii, se regăsește chiar în centrul steagului național indian. Astfel, un semn budist vechi de peste două mii de ani flutură azi pe cel mai populat stat din lume.

Știai că orașele civilizației din Valea Indusului, precum Mohenjo-daro și Harappa, aveau canalizare și băi publice cu peste patru mii de ani în urmă? Casele erau clădite din cărămidă arsă de aceeași mărime, semn al unei planificări riguroase. Scrierea lor a rămas însă un mister, căci niciun învățat nu a reușit până azi să o descifreze.

Știai că numele „China” ar putea veni chiar de la dinastia Qin, cea care a unificat pentru prima dată țara? Deși domnia lui Qin Shi Huang a fost scurtă și aspră, numele dinastiei a rămas lipit de întreaga țară în multe limbi ale lumii. Chinezii înșiși își numesc adesea patria „Zhongguo”, adică Țara de Mijloc.

Știai că Buddha, întemeietorul budismului, a fost la origine un prinț pe nume Siddhartha Gautama, crescut în lux și ferit de orice suferință? Legenda spune că, ieșind din palat, a văzut pentru prima dată un bătrân, un bolnav și un mort, iar acele întâlniri l-au împins să părăsească totul în căutarea eliberării. A trăit în nordul Indiei, în jurul secolelor VI-V î.Hr.

Știai că busola, hârtia, praful de pușcă și tiparul, patru dintre invențiile care au schimbat lumea, s-au născut toate în China? Hârtia este atribuită tradițional lui Cai Lun, în jurul anului 105 d.Hr., iar prima busolă era folosită la început nu pentru navigație, ci pentru geomanție și alegerea locurilor de bun augur.

Știai că Marele Canal al Chinei este cea mai lungă cale navigabilă construită de om, cu aproape o mie opt sute de kilometri? Deși a fost desăvârșit mai târziu, primele lui tronsoane au fost săpate încă din Antichitate pentru a lega marile fluvii și a transporta grâne către capitală. Și azi, o parte din el este încă folosit.

Știai că perșii antici țineau consfătuiri de două ori asupra hotărârilor importante, o dată treji și o dată la beție? Herodot povestește că, dacă o decizie luată în vin li se părea bună și a doua zi, treji, o adoptau; iar cele hotărâte pe deplin lucizi le cântăreau din nou după un ospăț cu vin. Voiau ca alegerea să reziste în amândouă stările.

Știai că mayașii cunoșteau conceptul de zero cu secole înainte ca el să ajungă în Europa? În calculul lor calendaristic foloseau un semn special, adesea în forma unei scoici stilizate, pentru a marca poziția goală. Această invenție le-a permis calcule astronomice de o precizie uimitoare, printre care cicluri ale planetei Venus urmărite peste sute de ani.

Știai că orașul aztec Tenochtitlan era, la venirea spaniolilor, printre cele mai mari orașe ale lumii, ridicat pe o insulă în mijlocul lacului Texcoco? Locuitorii cultivau legume pe chinampas, grădini plutitoare făcute din straturi de nămol și trestie, care dădeau recolte bogate an de an. Cetatea era legată de mal prin șosele lungi de pământ, întrerupte de poduri ce puteau fi ridicate în caz de atac.

Știai că incașii au construit o rețea de drumuri de mii de kilometri fără să cunoască roata pentru transport și fără cai? Sistemul Qhapaq Ñan străbătea munți, deșerturi și trecători înalte, iar solii numiți chasqui alergau ștafetă din stație în stație. Astfel, un mesaj sau chiar pește proaspăt de pe coastă putea ajunge la Cuzco în câteva zile.

Știai că incașii nu foloseau scrierea, ci noduri colorate pe sfori numite quipu pentru a păstra socoteli și, se crede, informații mai complexe? Culoarea firului, felul nodului și poziția lui pe sfoară codau cifre și categorii. Funcționari specializați, numiți quipucamayoc, citeau aceste registre de noduri pentru administrarea imperiului.

Știai că, potrivit tradiției antice, Cartagina a fost întemeiată de regina Didona, care ar fi cerut atâta pământ cât poate cuprinde o piele de bou? Isteață, ea a tăiat pielea în fâșii subțiri și a înconjurat cu ele o colină întreagă, pe care s-a ridicat cetatea Byrsa. Povestea este relatată de autori romani și greci, deși este mai degrabă legendă decât fapt sigur documentat.

Știai că generalul cartaginez Hannibal a trecut Alpii cu o armată ce includea elefanți de război, în timpul celui de-al Doilea Război Punic? Traversarea, făcută pe frig și pe poteci de munte, a costat viața multor oameni și animale, dar l-a adus pe Hannibal în Italia acolo unde romanii nu îl așteptau. Numărul exact al elefanților care au supraviețuit trecerii nu este cunoscut cu certitudine.

Știai că în Nubia antică, la sud de Egipt, au domnit regi care au ajuns să conducă însuși Egiptul? Suveranii kușiți din Napata au format așa-numita Dinastie a XXV-a a Egiptului, faraoni de origine nubiană. Regatul lor a lăsat în urmă numeroase piramide, mai mici și mai abrupte decât cele egiptene.

Știai că regatul nubian de la Meroe avea mai multe piramide decât întregul Egipt? Necropolele de la Meroe adăpostesc peste o sută de asemenea morminte regale, construite pe parcursul secolelor. Piramidele meroitice sunt însă mai mici și au pantele mult mai înclinate decât surorile lor egiptene.

Știai că Marele Zimbabwe, în sudul Africii, a fost ridicat din blocuri de granit potrivite fără mortar, doar prin așezarea lor precisă? Zidul exterior al Marii Incinte se înalță pe câțiva metri și înconjoară un spațiu impunător. Chiar numele țării de azi, Zimbabwe, provine dintr-o expresie legată de aceste case de piatră.

Știai că la Marele Zimbabwe s-au descoperit obiecte care dovedesc un comerț întins pe mări depărtate? Printre artefacte s-au aflat cioburi de ceramică din Orient și mărgele venite prin negoțul de pe coasta Oceanului Indian. Aurul și fildeșul din interiorul continentului plecau spre porturi precum Sofala, de unde ajungeau departe.

Știai că despre pelerinajul la Mecca al lui Mansa Musa, împăratul din Mali, se spune că a fost atât de încărcat cu aur încât ar fi tulburat prețurile în Egipt? Cronicile povestesc că suveranul a împărțit atâta aur în Cairo, încât valoarea metalului ar fi scăzut pentru ani buni după trecerea sa. Amploarea exactă a acestui efect este greu de cuantificat cu precizie.

Știai că Timbuktu, oraș al imperiului Mali și apoi al celui Songhai, a fost un mare centru de învățătură, nu doar de negoț? Aici funcționa universitatea Sankore, iar cetatea adăpostea colecții impresionante de manuscrise despre astronomie, medicină și drept. Comerțul cu cărți era, se spune, la fel de prețuit ca cel cu sare și aur.

Știai că, în lumea Africii de vest, sarea era uneori atât de căutată încât se schimba la un preț apropiat de al aurului? Din minele deșertului, precum cele de la Taghaza, blocurile de sare erau cărate pe cămile spre sud, unde lipseau. Negoțul transsaharian a legat astfel deșertul de savană, aducând bogăție imperiilor Ghana, Mali și Songhai.

Știai că mayașii jucau un joc cu mingea de cauciuc pe terenuri special construite, cu ziduri înclinate și inele de piatră? Mingea, făcută din latex de arbore, era grea și trebuia lovită mai ales cu șoldurile și coatele. Jocul avea și o dimensiune rituală, împletită cu credințele lor despre luptele dintre zei și lumea de dincolo.

Știai că fortăreața incașă Sacsayhuamán, deasupra orașului Cuzco, este ridicată din blocuri uriașe de piatră, unele cântărind zeci de tone? Pietrele sunt fasonate și îmbinate atât de exact, încât între ele nu încape nici lama unui cuțit. Uimirea rămâne cu atât mai mare cu cât incașii nu foloseau unelte de fier.

Știai că aztecii foloseau boabele de cacao drept monedă de schimb în piețele lor? Cu câteva boabe puteai cumpăra alimente sau mărfuri mărunte, iar valoarea lor era atât de bine știută încât unii încercau chiar să le falsifice umplându-le cu pământ. Din aceleași boabe se prepara și o băutură amăruie, rezervată mai ales celor de rang înalt.

Știai că Cartagina a fost distrusă atât de temeinic la sfârșitul celui de-al Treilea Război Punic încât orașul a fost incendiat și populația luată în robie? Romanii au ras cetatea, punând capăt marii puteri maritime a Mediteranei de vest. Povestea că ei ar fi presărat pământul cu sare pentru a-l face sterp este însă o adăugire târzie, fără temei în izvoarele antice.

Știai că locuitorii Imperiului Bizantin nu s-au numit niciodată pe ei înșiși „bizantini”? Ei își spuneau „romani” (în greacă „Rhomaioi”), fiindcă se socoteau urmașii direcți ai Imperiului Roman, care nu căzuse pentru ei în anul 476. Termenul „bizantin” a fost inventat abia în secolul al XVI-lea de eruditul german Hieronymus Wolf, iar denumirea vine de la Byzantion, vechea colonie greacă pe locul căreia s-a ridicat Constantinopolul.

Știai că împăratul Iustinian a domnit alături de o fostă actriță de circ ajunsă împărăteasă? Theodora, soția lui, provenea din lumea Hipodromului, disprețuită de aristocrație, dar a devenit una dintre cele mai influente femei din istoria bizantină. În anul 532, când răscoala Nika amenința să-l alunge pe Iustinian, tradiția spune că tocmai hotărârea ei l-a convins să rămână și să lupte, salvându-i tronul.

Știai că răscoala Nika din 532 a fost cea mai sângeroasă din istoria Constantinopolului? A pornit de la rivalitatea dintre facțiunile de care de la Hipodrom, „Albaștrii” și „Verzii”, și a cuprins tot orașul în incendii și revoltă. Când Iustinian și-a trimis generalii Belisarie și Mundus să restabilească ordinea, mulțimea prinsă în Hipodrom a fost măcelărită, iar cronicile vorbesc despre zeci de mii de morți.

Știai că actuala Hagia Sofia a fost ridicată în doar aproximativ cinci ani? După ce vechea biserică a ars în răscoala Nika, Iustinian a poruncit reconstruirea ei, iar lucrările au ținut din 532 până în 537. Legenda spune că la sfințire împăratul a exclamat privind cupola: „Solomoane, te-am întrecut!”, gândindu-se la Templul din Ierusalim.

Știai că marea cupolă a bisericii Hagia Sofia s-a prăbușit la doar câțiva ani după terminare? Un cutremur din 558 a doborât-o parțial, iar noua cupolă, ridicată de un nepot al unuia dintre arhitecții inițiali, a fost făcută mai înaltă și mai solidă. Timp de aproape o mie de ani, Hagia Sofia a rămas cea mai mare catedrală din lumea creștină.