Istorie

Știai că bizantinii aveau o armă secretă atât de temută încât rețeta ei s-a pierdut cu totul? „Focul grecesc” era un amestec incendiar care ardea chiar și pe apă și era aruncat prin sifoane de bronz asupra corăbiilor dușmane. Compoziția lui exactă era un secret de stat păzit cu strășnicie, transmis din generație în generație, iar astăzi savanții încă nu știu cu certitudine din ce era făcut.

Știai că doi călugări au adus, se spune, secretul mătăsii în Bizanț ascuns în bețele lor de bambus? Sub Iustinian, imperiul depindea de mătasea scumpă adusă din China prin negustori intermediari. Potrivit cronicarului Procopius, câțiva călugări ar fi scos ouă de viermi de mătase din Asia, ferindu-le pe drum, dând astfel naștere unei industrii proprii care a îmbogățit imperiul secole la rând.

Știai că mozaicurile bizantine erau lucrate cu bucăți de sticlă acoperite cu foiță de aur? Aceste cuburi mici, numite „tessere”, erau adesea așezate ușor înclinat, ca să prindă lumina lumânărilor și să pară că strălucesc și tremură în penumbra bisericilor. Astfel figurile sfinților păreau să plutească pe un fundal de aur curgător, o priveliște gândită să-l copleșească pe credincios.

Știai că, timp de mai bine de un secol, în Imperiul Bizantin a fost interzis să pictezi chipuri sfinte? În perioada numită „iconoclasm”, împărați precum Leon al III-lea au poruncit distrugerea icoanelor, socotindu-le idolatrie. Disputa a sfâșiat imperiul, a dus la persecuții și la distrugerea multor opere de artă, până când, în 843, cinstirea icoanelor a fost restabilită într-o sărbătoare numită „Triumful Ortodoxiei”.

Știai că împăratul Vasile al II-lea a rămas în istorie cu numele înfricoșător de „Bulgaroctonul”, adică „ucigașul de bulgari”? După ce a înfrânt oastea bulgară în anul 1014, tradiția spune că a orbit mii de prizonieri, lăsând câte un om cu un singur ochi la fiecare grup, ca să-i poată conduce înapoi acasă. Se povestește că țarul bulgar Samuel, văzându-și oștenii orbiți, a murit de durere la scurtă vreme.

Știai că garda personală a împăraților bizantini era formată din războinici veniți din nordul îndepărtat? „Garda variagă” era alcătuită din luptători scandinavi și, mai târziu, anglo-saxoni, renumiți pentru credința lor și pentru securile lor uriașe. Printre ei s-a numărat, se spune, și Harald Hardrada, viitorul rege al Norvegiei, care a slujit ani buni la Constantinopol înainte să-și caute propriul tron.

Știai că, în anul 1204, Constantinopolul a fost cucerit și prădat nu de dușmani musulmani, ci de cavaleri creștini apuseni? Cea de-a Patra Cruciadă, pornită spre Ierusalim, a fost deviată spre capitala bizantină, care a fost jefuită cumplit. Multe comori de artă au fost duse în Apus, printre care și cei patru cai de bronz aflați astăzi la bazilica San Marco din Veneția.

Știai că Imperiul Bizantin a fost pentru o vreme desființat și înlocuit de un „Imperiu Latin”? După cucerirea din 1204, cruciații apuseni au întemeiat propriul stat la Constantinopol, iar bizantinii s-au refugiat în state ca cel de la Niceea. Abia în 1261 împăratul Mihail al VIII-lea Paleologul a recucerit orașul și a restaurat imperiul, care avea însă să nu-și mai revină niciodată la vechea putere.

Știai că zidurile Constantinopolului au rezistat asediilor timp de peste o mie de ani? Ridicate în principal sub împăratul Teodosie al II-lea, în secolul al V-lea, aceste ziduri triple au respins nenumărate atacuri și au făcut din oraș cea mai bine apărată cetate a lumii medievale. Ele au fost în cele din urmă răpuse abia în 1453, când tunurile uriașe ale otomanilor au putut sparge ceea ce nicio armată nu izbutise atâtea veacuri.

Știai că unul dintre tunurile folosite la cucerirea Constantinopolului era atât de mare încât trebuia tras de zeci de boi? La asediul din 1453, sultanul Mehmed al II-lea a folosit un tun uriaș turnat de meșterul maghiar Urban, care fusese la origine în slujba bizantinilor, dar trecuse de partea otomanilor fiindcă aceștia îl plăteau mai bine. Ghiuleaua lui de piatră cântărea sute de kilograme, însă tunul se încărca atât de greu încât putea trage doar de câteva ori pe zi.

Știai că otomanii și-au trecut corăbiile peste uscat, peste un deal, ca să pătrundă în portul Constantinopolului? Cornul de Aur, golful care apăra orașul, era închis cu un lanț uriaș întins peste apă. Neputând sparge lanțul, Mehmed al II-lea a poruncit ca vasele să fie târâte pe scânduri unse cu seu, peste uscat, ocolind bariera și surprinzând apărătorii dintr-o parte pe care o credeau sigură.

Știai că ultimul împărat bizantin a murit luptând anonim, în mulțimea propriilor soldați? La căderea Constantinopolului, în 29 mai 1453, Constantin al XI-lea Paleologul și-ar fi lepădat însemnele imperiale ca să nu fie recunoscut și s-a aruncat în luptă alături de oamenii lui. Trupul nu i-a fost niciodată identificat cu certitudine, iar în jurul sfârșitului său s-a țesut legenda „împăratului de marmură”, care ar dormi ascuns și s-ar întoarce cândva.

Știai că orașul Bagdad a fost proiectat ca un cerc perfect? Califul al-Mansur a întemeiat în anul 762 „Orașul Rotund”, cu ziduri concentrice și patru porți orientate spre cele patru colțuri ale lumii. În câteva decenii, această capitală abbasidă a devenit unul dintre cele mai mari orașe de pe glob, un magnet pentru negustori, savanți și poeți.

Știai că însuși cuvântul „algebră” vine dintr-o carte scrisă la Bagdad? Matematicianul al-Khwarizmi a intitulat lucrarea sa „al-Kitab al-mukhtasar fi hisab al-jabr wa-l-muqabala”, iar termenul „al-jabr” însemna reunirea părților, adică rezolvarea ecuațiilor. Tot din numele său latinizat, Algoritmi, ne-a rămas și cuvântul „algoritm”.

Știai că la Bagdad a funcționat o mare instituție de învățătură numită Casa Înțelepciunii (Bayt al-Hikma)? Aici erau adunate și traduse în arabă operele grecești, persane și indiene, salvând de la uitare texte ale lui Aristotel, Euclid și Ptolemeu. Multe dintre aceste scrieri au ajuns mai târziu în Europa tocmai prin filiera arabă.

Știai că medicul persan al-Razi, cunoscut în Apus ca Rhazes, a fost primul care a descris limpede deosebirea dintre variolă și pojar? Se spune că, pentru a alege locul unui spital nou la Bagdad, ar fi atârnat bucăți de carne în mai multe cartiere și a ales locul unde carnea s-a stricat cel mai încet, semn de aer mai curat.

Știai că „Canonul medicinei” al lui Ibn Sina, latinizat Avicenna, a fost manual de bază în universitățile europene vreme de peste cinci sute de ani? Scrisă în jurul anului 1025, enciclopedia aduna cunoștințele medicale ale vremii într-un sistem clar și a fost tipărită și studiată până în secolul al XVII-lea.

Știai că orașul Córdoba, în Spania musulmană, avea în secolul al X-lea o bibliotecă a califului cu sute de mii de volume, într-o vreme când marile mănăstiri europene se mândreau cu câteva sute de manuscrise? Cronicile arată că bibliotecile Córdobei erau printre cele mai bogate din întreaga lume cunoscută atunci.

Știai că cifrele pe care le folosim astăzi le numim „arabe”, deși ele au fost preluate de arabi din India? Sistemul zecimal de poziție, împreună cu ideea de zero, a fost transmis lumii islamice și apoi Europei, unde negustorul italian Fibonacci l-a popularizat în secolul al XIII-lea, în „Liber Abaci”.

Știai că multe nume de stele pe care le folosesc astronomii și azi sunt de origine arabă? Aldebaran, Altair, Betelgeuse, Rigel sau Vega ne amintesc de vremea când astronomii musulmani cartografiau cerul cu mare grijă. Chiar și cuvintele „zenit”, „nadir” și „azimut” vin din limba arabă.

Știai că astrolabul, un instrument de metal cu discuri gradate, era un adevărat calculator astronomic de buzunar al Evului Mediu? Perfecționat de savanții musulmani, el ajuta la aflarea orei, la determinarea direcției și, foarte important pentru credincioși, la găsirea direcției spre Mecca pentru rugăciune.

Știai că savantul Ibn al-Haytham, cunoscut ca Alhazen, a demonstrat că vedem lucrurile pentru că lumina intră în ochi, nu pentru că ochiul ar trimite raze spre obiecte, cum credeau anticii? Studiile sale de optică, adunate în „Cartea vederii”, se sprijineau pe experiment și l-au făcut unul dintre pionierii metodei științifice.

Știai că geograful al-Idrisi a alcătuit pentru regele normand Roger al II-lea al Siciliei una dintre cele mai exacte hărți ale lumii din Evul Mediu? Însoțită de o carte numită „Cartea lui Roger”, harta din 1154 aduna informații de la nenumărați călători și era desenată, după obiceiul vremii, cu sudul în partea de sus.

Știai că hârtia a intrat în lumea islamică datorită unor prizonieri chinezi? Tradiția spune că, după bătălia de la Talas din anul 751, meșteri capturați au dezvăluit taina fabricării hârtiei, iar la Samarkand și apoi la Bagdad au apărut morile de hârtie. Astfel, cartea a devenit mai ieftină și cunoașterea s-a răspândit mai ușor.

Știai că negustorii din lumea islamică medievală foloseau un fel de cec și scrisori de credit numite „sakk” și „suftaja”? Un comerciant putea depune bani într-un oraș și îi putea ridica în altul, la sute de kilometri distanță, fără a-și primejdui aurul pe drum. Din acest „sakk” arab se crede că ne-a rămas cuvântul „cec”.

Știai că cei doi frați Banu Musa au scris la Bagdad, în secolul al IX-lea, o „Carte a dispozitivelor ingenioase” cu aproape o sută de mașinării? Printre ele se aflau fântâni cu jocuri de apă, sfeșnice care nu se stingeau în vânt și mecanisme cu supape ce anticipau, în mic, ideea automatizării.

Știai că marea Moschee din Córdoba a fost ridicată pe rând, de mai multe generații de conducători, până a ajuns o pădure de peste opt sute de coloane și arcuri în dungi roșii și albe? Peste secole, în inima ei a fost construită o catedrală, astfel încât astăzi cele două lăcașuri de cult trăiesc sub același acoperiș.

Știai că cuvinte de zi cu zi precum „zahăr”, „lămâie”, „cafea”, „sofa”, „magazie” sau „alcool” au ajuns în limbile europene prin arabă? Ele mărturisesc despre negoțul și schimbul de idei dintre lumea islamică și restul Mediteranei, când mărfuri și cuvinte călătoreau împreună pe drumurile caravanelor și corăbiilor.

Știai că marele istoric Ibn Khaldun a scris, în secolul al XIV-lea, o introducere numită „Muqaddima”, considerată azi una dintre primele lucrări de sociologie și de filozofie a istoriei? El a încercat să înțeleagă de ce se ridică și de ce decad imperiile, vorbind despre coeziunea de grup, pe care o numea „asabiyya”, ca despre motorul ascuns al istoriei.

Cavalerii Templieri au inventat, fără să vrea, un strămoș al băncii moderne. Un pelerin putea depune bani la o comanderie templieră din Europa și primi o scrisoare cifrată pe care o schimba, la sosire, contra sumei echivalente într-o casă templieră din Țara Sfântă. Astfel aurul nu mai era purtat pe drumuri pline de tâlhari, iar Ordinul a ajuns unul dintre cei mai puternici creditori ai regilor.