Natură

Știai că în Munții Făgăraș și în alte locuri din Carpați se mai păstrează păduri virgine, adică rămase neatinse de mâna omului? Unele dintre pădurile de fag din România sunt trecute pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Știai că teiul are un loc de cinste în sufletul românilor? Sub un tei bătrân își plimba adesea gândurile poetul Mihai Eminescu, iar mireasma florilor de tei a rămas în multe dintre versurile lui.

Știai că floarea de tei, culeasă la începutul verii, este de veacuri un leac de casă în satul românesc? Din ea se face un ceai binemirositor, folosit pentru liniștire și pentru alinarea răcelilor.

Știai că stejarul a fost dintotdeauna, la români, simbolul puterii și al statorniciei? Un stejar poate trăi sute de ani, iar sub coroana lui largă se adunau odinioară oamenii la sfat și la sărbători.

Știai că un stejar bătrân hrănește o lume întreagă? Ghindele lui sunt hrană pentru veverițe, mistreți și păsări, iar în scoarța și frunzele lui trăiesc sute de feluri de insecte — mai multe decât găzduiește aproape orice alt copac de la noi.

Știai că tisa este unul dintre cei mai longevivi arbori din Europa, ajungând la sute și chiar peste o mie de ani? La noi este o raritate ocrotită de lege, iar semințele și frunzele ei sunt otrăvitoare, ceea ce i-a adus faima de copac de taină.

Știai că un copac mare poate ridica prin trunchi, într-o singură zi de vară, sute de litri de apă — de la rădăcini până la cele mai înalte frunze? Apa urcă prin niște canale subțiri ca firul de păr, trasă în sus pe măsură ce frunzele o lasă să se evapore.

Știai că discul din mijlocul florii-soarelui nu este o singură floare, ci sute până la peste o mie de flori mici, așezate în spirale ce urmează șirul lui Fibonacci? Fiecare sămânță provine dintr-o floricică separată.

Știai că în Olanda secolului al XVII-lea a existat „mania lalelelor” (tulipomania), când bulbii rari de lalea au ajuns să coste cât o casă? În 1637 prețurile s-au prăbușit brusc, într-una dintre primele bule speculative din istorie.

Știai că florile de lalea urmează lumina și se deschid la căldură, iar petalele lor se mișcă chiar și după tăiere? O lalea pusă în vază poate crește mai mulți centimetri în zilele următoare, continuând să se întindă spre lumină.

Știai că nufărul își deschide florile dimineața și le închide seara, iar unele specii se scufundă sub apă peste noapte? Frunzele lui plutitoare, late și cerate, resping apa și lasă picăturile să alunece ca niște mărgele.

Știai că lotusul are un efect de autocurățare atât de eficient încât apa și murdăria alunecă imediat de pe frunzele sale? Fenomenul, numit „efectul de lotus”, a fost studiat de oameni de știință și imitat în vopsele și materiale care se curăță singure.

Știai că semințe de lotus vechi de peste o mie de ani, găsite într-un lac secat din China, au germinat cu succes? Este una dintre cele mai longevive dovezi că o sămânță poate păstra viața adormită vreme de secole.

Știai că trandafirii au însoțit omenirea de peste cinci mii de ani și că aproape toate soiurile parfumate de azi provin din câteva specii sălbatice? Pentru un gram de ulei de trandafir sunt nevoie de câteva mii de petale culese la răsărit.

Știai că măceșul, fructul roșu al trandafirului sălbatic, conține de câteva ori mai multă vitamina C decât citricele? În vremuri de restriște a fost folosit ca leac și hrană, iar din el se prepară și astăzi siropuri și ceaiuri.

Știai că floarea de colț crește pe stâncile înalte ale munților și că perișorii ei albi, pufoși, o feresc de frig și de razele puternice ale soarelui de altitudine? Aspectul ei de stea de lână este de fapt o armură împotriva gerului.

Știai că floarea de colț este o plantă ocrotită prin lege în România și în multe țări alpine? Odinioară era culeasă atât de mult, ca semn de curaj al celui care urca după ea, încât aproape a dispărut de pe unele culmi.

Știai că planta carnivoră Dionaea, numită și „capcana lui Venus”, își închide frunza asupra unei insecte doar dacă aceasta atinge de două ori firele fine dinăuntru într-un răstimp scurt? Astfel evită să se închidă degeaba pentru o picătură de ploaie.

Știai că plantele carnivore mănâncă insecte tocmai pentru că trăiesc în soluri sărace, mlăștinoase, lipsite de hrană? Ele fac fotosinteză ca orice plantă, dar completează lipsa de azot prinzând și mistuind micile vietăți.

Știai că unele plante-urcior au frunze transformate în vase adânci, pline cu un lichid în care insectele alunecă și se îneacă? Câteva broscuțe și insecte reușesc totuși să trăiască nestingherite chiar înăuntrul acestor capcane.

Știai că un cactus mare din deșert poate păstra în trunchiul său sute de litri de apă, umflându-se după ploaie ca un burete? Spinii lui nu sunt altceva decât frunze transformate, care apără planta și reduc pierderea de apă.

Știai că saguaro, uriașul cactus al deșerturilor americane, poate trăi peste o sută cincizeci de ani și își face primele brațe abia după vârsta de cincizeci-șaptezeci de ani? Un exemplar bătrân poate ajunge mai înalt decât o casă.

Știai că multe plante de deșert își deschid florile și „respiră” doar noaptea, pentru a nu pierde apă în arșița zilei? Ele închid peste zi micile pori ai frunzelor și fac schimbul de gaze la răcoarea nopții.

Știai că mușchii nu au rădăcini adevărate și sorb apa direct prin frunzulițele lor, ca un burete verde? De aceea cresc mai des pe partea umbrită și umedă a copacilor și pietrelor, unde se păstrează roua.

Știai că lichenii nu sunt o singură ființă, ci o prietenie între o ciupercă și o algă care trăiesc împreună? Ciuperca oferă adăpost și umezeală, iar alga face hrană prin fotosinteză, astfel încât amândouă supraviețuiesc acolo unde niciuna n-ar reuși singură.

Știai că lichenii cresc atât de încet, uneori mai puțin de un milimetru pe an, încât unele pete de pe stânci au sute sau chiar mii de ani? Ei sunt și un semn al aerului curat, căci dispar acolo unde văzduhul e poluat.

Știai că ferigile împânzeau pământul cu mult înainte de a exista florile și că multe dintre pădurile de ferigi de odinioară s-au prefăcut, în timp, în zăcămintele de cărbune de azi? Ele nu fac flori și nici semințe, ci se înmulțesc prin spori mărunți ca praful.

Știai că frunza tânără de ferigă este răsucită strâns ca un cârlig de vioară și se desface treptat, ca un arc, pe măsură ce crește? Această formă gingașă poartă chiar numele de „cap de vioară”.

Știai că semințele de păpădie zboară agățate de mici umbreluțe de puf, purtate de vânt uneori la kilometri distanță? Alte semințe, precum cele de arțar, au aripioare și se rotesc în cădere ca niște elicoptere, ca să se îndepărteze de copacul-mamă.

Știai că unele semințe călătoresc agățându-se de blana animalelor sau de hainele noastre, cu mici cârlige, așa cum face brusturele? Această natură a scaieților a inspirat inventarea benzii tip scai, cu care ne închidem astăzi hainele și ghetele.