Oameni

Născut pe la anul 748, fiu al lui Pepin cel Scurt din neamul carolingian, Carol a ajuns rege al francilor în anul 768 și, prin necurmate războaie, a lărgit stăpânirea sa peste cea mai mare parte a Apusului creștin, supunând pe saxoni, pe longobarzi și pe alte neamuri. În noaptea Crăciunului din anul 800, la Roma, papa Leon al III-lea i-a așezat pe cap coroana de împărat, reînviind astfel, după veacuri, demnitatea imperială în Apus. Cârmuirea sa a fost o vreme de rânduială și de înflorire, când s-au ridicat școli pe lângă mănăstiri, s-au copiat cărți vechi și s-a deșteptat învățătura, în ceea ce s-a numit „Renașterea carolingiană”. Iubitor de credință și de dreptate, deși abia deprinsese el însuși slova la vârstă înaintată, a strâns la curtea sa de la Aachen pe cei mai învățați bărbați ai vremii. S-a stins în anul 814, la Aachen, lăsând Europei temelia unei civilizații și numele de „părinte al Europei”.

Biograful său Eginhard povestește că împăratul, deși stăpânea multe limbi și prețuia peste măsură învățătura, ținea sub pernă table de scris ca să deprindă a alcătui slove, dar a început prea târziu spre a izbuti pe deplin.