Oameni

Confucius, cunoscut in chineza drept Kong Fuzi, s-a nascut in jurul anului 551 i.Hr. in statul Lu (actuala provincia Shandong, China), intr-o familie de mica nobilime decazuta, si si-a dedicat viata invataturii si reformei morale a societatii. A ocupat pentru o scurta perioada functii administrative, dar cea mai mare parte a vietii a petrecut-o calatorind prin statele Chinei antice pentru a-si oferi sfatul printilor si pentru a-si forma discipolii. Invatatura sa, consemnata de ucenici in Analecte dupa moartea sa, pune in centru umanitatea (ren), respectul filial, dreptatea, ritualul si armonia sociala. Confucius credea ca o societate buna se construieste prin cultivarea morala a individului si prin respectul reciproc dintre oameni, indiferent de rangul lor. A murit in 479 i.Hr., la varsta de circa 73 de ani, iar gandirea sa a devenit temelia civilizatiei chineze timp de doua milenii.

Invatatura fara gandire este munca pierduta; gandirea fara invatatura este primejdioasa.

Desi Confucius se considera un esec in viata sa politica si nu a reusit sa reformeze societatea asa cum spera, discipolii sai au raspandit invatatura sa in toata China, transformand gandirea unui profesor uitat intr-una dintre cele mai influente filosofii din istoria umana.