Oameni

Omul nu-i decât o trestie, cea mai plăpândă din natură; dar e o trestie cugetătoare.

Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște.

O viață necercetată nu merită să fie trăită.

Nu lucrurile ne tulbură, ci părerile noastre despre lucruri.

Cea mai bună răzbunare este să nu fii asemenea celui ce ți-a greșit.

În plimbările mele, fiecare om pe care-l întâlnesc îmi este superior prin ceva, și tocmai în asta învăț de la el.

Suntem ceea ce facem în mod repetat. Excelența, așadar, nu este un act, ci un obicei.

Prietenia face mai luminoase clipele bune și mai ușoare pe cele grele, împărțindu-le.

Prietenul este un singur suflet care locuiește în două trupuri.

Socrate s-a născut în jurul anului 470 î.Hr. la Atena, într-o familie modestă, tatăl său fiind sculptor și mama sa moașă. Nu a lăsat niciun text scris, iar gândirea sa ne-a parvenit prin dialogurile discipolului său Platon și prin scrierile istoricului Xenofon. A dezvoltat metoda maieutică — arta de a scoate la lumină adevărul prin întrebări — și a îndemnat cetățenii să își cerceteze propria viață și conștiință. Acuzat de impietate și de coruperea tineretului atenian, a ales moartea prin cucută în locul exilului, rămânând fidel propriilor convingeri până la capăt.

Viața neexaminată nu merită trăită.

Socrate nu a scris niciodată nimic; tot ce știm despre filozofia sa provine exclusiv din scrierile altora, în special ale lui Platon și Xenofon.

Platon s-a născut la Atena în jurul anului 428/427 î.Hr., într-o familie aristocratică, beneficiind de o educație aleasă. L-a cunoscut pe Socrate la vârsta de aproximativ douăzeci de ani și a rămas profund marcat de viața și de moartea acestuia, pe care a consemnat-o în dialogurile sale. După moartea lui Socrate, a călătorit în Egipt, Italia și Sicilia, iar la întoarcerea la Atena a întemeiat Academia — una dintre primele instituții de învățământ superior din lume. Prin cele peste treizeci de dialoguri ale sale, printre care Republica, Banchetul și Phaidon, a pus bazele teoriei Ideilor și a influențat decisiv întreaga filozofie occidentală și creștină. A murit în jurul anului 348/347 î.Hr., lăsând o moștenire intelectuală de o profunzime fără egal.

Numele său adevărat era Aristocles; Platon ar fi fost o poreclă dată de profesorul său de gimnastică, în funcție de unele surse din antichitate, referindu-se la umerii săi lați.

Aristotel s-a născut în 384 î.Hr. la Stagira, în nordul Greciei, tatăl său Nicomah fiind medic la curtea regelui macedonean, influență ce i-a trezit interesul pentru științele naturii. La șaptesprezece ani a venit la Atena, unde a studiat timp de douăzeci de ani la Academia lui Platon, depășindu-și ulterior învățătorul pe multiple planuri. A fost chemat în Macedonia pentru a-l educa pe tânărul Alexandru, viitor cuceritor al lumii antice, iar în 335 î.Hr. a fondat propria școală la Atena, Lykeionul. Opera sa enciclopedică — cuprinzând logica, metafizica, etica, politica, biologia și poetica — a constituit temelia gândirii europene medievale și moderne; a murit în 322 î.Hr. la Chalcis, în Eubea.

Aristotel a înființat Lykeionul, o școală al cărei caracter ambulatoriu — profesorul și elevii discutau plimbându-se — i-a adus curentului denumirea de peripatetism, de la grecescul peripatein (a se plimba).

Lucius Annaeus Seneca s-a născut în jurul anului 4 î.Hr. la Cordoba, în Hispania, și a fost adus de mic la Roma, unde a primit o educație filozofică temeinică. A urmat o carieră sclipitoare ca orator și om politic, a supraviețuit exilului de opt ani în Corsica ordonat de înpăratul Claudiu, iar în cele din urmă a devenit tutorele și consilierul înpăratului Nero. Scrierile sale — în special cele o sută douăzeci și patru de Scrisori către Lucilius — constituie un ghid de artă a vieții, în spirit stoic, și rămân remarcabil de actuale. În 65 d.Hr., acuzat de participare la conspirația lui Piso, a primit ordinul lui Nero de a se sinucide și a murit cu demnitate, la fel ca mulți dintre eroii despre care scrisese.

Nusquam est qui ubique est. (Cel care este pretutindeni nu este nicăieri.)

Deși predica sărăcia și cumpătarea, Seneca era unul dintre cei mai bogați oameni ai Romei imperiale, posedand vile, împrumuturi în Britania și o avere enormă — contradicție pe care adversarii săi nu au omis s-o invoce.

Marcus Aurelius s-a născut la Roma pe 26 aprilie 121, într-o familie senatorială, și a primit cea mai îngrijită educație posibilă, filozofia stoică devenind busola vieții sale. Adoptat de înpăratul Antoninus Pius, i-a urmat acestuia la tron în 161, guvernând cu îngrijorată conștiinciozitate un imperiu lovit de ciume, războaie și frământări interne. În mijlocul campaniilor militare din nordul Dunării, a consemnat în greacă Gândurile către sine (Meditatii) — note personale de autoeducare stoică, niciodată destinate publicării. A murit pe 17 martie 180 la Vindobona (actualul Viena), lăsând posterității portretul de neuitat al unui suveran care s-a judecat mereu mai aspru decât îi judeca pe alții.

Nu mai pierde vremea argumentand ce înseamnă a fi om bun. Fii unul.

Marcus Aurelius a înființat patru Catedre de Filozofie la Atena — câte una pentru fiecare mare coală (platonică, aristotelică, stoică și epicureică) — o investiție în cultură fără precedent pentru un înpărat roman aflat în război.

Augustin s-a născut pe 13 noiembrie 354 la Thagaste, în Numidia (actualul Algeria), dintr-o mamă creștină evlavioasă, Sfanta Monica, și un tată păgân. A studiat retorica la Cartagina, Roma și Milano, trăind o tineree frumoasă dar agitată, în căutarea adevărului prin maniheism și neoplatonism. Convertit la creștinism în 386 sub influența episcopului Ambrozie al Milanului, a fost botezat în 387 și s-a întors în Africa, unde în 395 a devenit episcop de Hippo Regius. Confesiunile (c. 397–400), primul autobiografie spirituală din literatura universală, și Cetatea lui Dumnezeu (413–427) rămân opere fundamentale ale teologiei și filozofiei creștine. A murit pe 28 august 430, în timp ce van dalii asediau Hippo, lăsând moștenire o gândire care a modelat creștinismul occidental timp de peste un mileniu.

Ne-ai făcut pentru Tine, Doamne, și neliniștit este inima noastră până când se va odihni în Tine.

Mama sa, Sfanta Monica, a plâns și s-a rugat ani întregi pentru convertirea fiului său; un episcop african i-a spus că „fiul atâtor lacrimi nu poate pieri” — profeție care s-a împlinit pe deplin.

Anicius Manlius Severinus Boethius s-a nascut in jurul anului 480 d.Hr. la Roma, intr-o familie patriciana de rang inalt, si a primit o educatie filosofica si retorica de exceptie. A atins cele mai inalte functii ale imperiului ostrogot, ajungand consul si magister officiorum la curtea regelui Teodoric, pe care l-a servit cu loialitate si competenta. Acuzat pe nedrept de tradare, a fost intemnitat la Pavia, unde a scris Consolarea filosofiei (De consolatione philosophiae), una dintre cele mai citite opere ale lumii medievale. A fost executat in jurul anului 524, lasand in urma o opera care a slujit drept punte esentiala intre gandirea antica greco-romana si cultura Evului Mediu crestin.

Nimic nu este nenorocit daca tu nu il consideri astfel; si, pe de alta parte, nimic nu aduce fericire daca esti multumit cu el.

Boethius a planificat sa traduca in latina intreaga opera a lui Platon si a lui Aristotel - un proiect colosal care, daca ar fi fost dus la bun sfarsit, ar fi schimbat radical istoria filosofiei occidentale. Numai fragmentele traduse inainte de arestarea sa au supravietuit.

Toma de Aquino s-a nascut in jurul anului 1225 langa Aquino, in sudul Italiei, intr-o familie nobiliara, si a ales, spre nemultumirea familiei sale, sa intre in Ordinul Dominican. A studiat la Napoli, Cologne si Paris, devenind discipolul lui Albert cel Mare, si a ajuns cel mai influent teolog si filosof al scolasticismului medieval. Opera sa de capetai, Summa Theologiae, scrisa intre 1265 si 1274, reprezinta cea mai ampla sinteza dintre credinta crestina si filosofia lui Aristotel, organizata cu o rigoare intelectuala rara. A murit in 1274, pe drum spre Conciliul de la Lyon, lasand Summa neterminata; canonizat in 1323, a primit titlul de Doctor al Bisericii. Umilit si taciturn in viata de zi cu zi, era supranumit de colegii sai Boul Mut de la Sicilia, tocmai pentru seriozitatea si adancimea gandirii sale.

Tot ceea ce am scris mi se pare acum ca paie, in comparatie cu ceea ce mi-a fost revelat.