Oameni

Galileo Galilei s-a născut la 15 februarie 1564 în Pisa și a devenit cel mai important reprezentant al revoluției științifice, punând bazele metodei experimentale moderne. A îmbunătățit telescopul și a folosit instrumentul pentru a observa cerurile, descoperind patru sateliți ai lui Jupiter (lunile galileene), fazele lui Venus, petele solare și relieful Lunii — dovezi concrete în favoarea modelului heliocentric al lui Copernic. A formulat legile căderii libere și a mișcării proiectilelor, deschizând calea mecanicii lui Newton. Susținerea publică a heliocentrității l-a adus în fața Inchiziției în 1633, unde a fost forțat să se retracteze și condamnat la arest la domiciliu până la sfârșitul vieții. A murit la 8 ianuarie 1642 în Arcetri, lângă Florența, orb și bolnav, dar cu o operă care a transformat pentru totdeauna înțelegerea omului despre Univers.

Galileo a murit în același an în care s-a născut Isaac Newton, legătură pe care mulți au interpretat-o simbolic ca pe o trecere a ștafetei în istoria fizicii.

Știai că Galileo Galilei, condamnat de Inchiziție, și-a petrecut ultimii ani ai vieții în arest la domiciliu în vila lui de lângă Florența, orb și supravegheat? Chiar și în acei ani a reușit să scrie o operă fundamentală despre mișcare, care a fost tipărită pe ascuns în afara Italiei. Trupul i-a fost înmormântat inițial într-un colț ascuns, departe de locul de cinste.

Știai că, la aproape un secol după moartea lui Galilei, când rămășițele i-au fost mutate într-un mormânt de cinste, admiratorii i-au desprins câteva degete ca relicve? Unul dintre acele degete, expus în mediu, se păstrează astăzi într-un muzeu din Florența, arătând spre cer. Un gest aproape religios față de omul certat cândva cu Biserica.

[Universul] este scris în limba matematicii, iar literele sale sunt triunghiuri, cercuri și alte figuri geometrice, fără de care e cu neputință să înțelegi un singur cuvânt din el.

Soarele, cu toate acele planete care se rotesc în jurul lui și depind de el, poate încă să coacă un ciorchine de struguri, ca și cum nu ar avea nimic altceva de făcut în univers.