Oameni

Nicolae Constantin Paulescu s-a nascut la 30 octombrie 1869 in Bucuresti si a studiat medicina la Paris, unde a obtinut titlul de doctor in medicina. Intors in tara, a devenit profesor de fiziologie la Facultatea de Medicina din Bucuresti si a dedicat ani indelungati cercetarii diabetului zaharat. In 1916 a izolat din pancreas o substanta pe care a denumit-o pancreine, demonstrand ca injectarea ei la caini diabetici normalizeaza glicemia; rezultatele au fost publicate in august 1921 in Archives Internationales de Physiologie. Desi Frederick Banting si Charles Best au primit Premiul Nobel in 1923 pentru descoperirea insulinei, contributia pionierului roman a fost recunoscuta post-mortem de vicepresedintele Fundatiei Nobel. S-a stins din viata la 17 iulie 1931 in Bucuresti, lasand o mostenire stiintifica de importanta mondiala.

Paulescu a brevetat pancreinei in Romania in 1922, cu cateva luni inainte ca Banting si Best sa publice rezultatele lor finale; acest brevet romanesc este o dovada documentara a prioritatii sale stiintifice.

Știai că Nicolae Paulescu a descoperit un extract din pancreas care scădea glicemia, pe care l-a numit „pancreină”? A publicat rezultatele în 1921, cu puțin înainte ca insulina să fie izolată în Canada. Multă vreme meritul său a rămas în umbră, deși cercetările sale asupra rolului pancreasului în diabet fuseseră temeinice.

Știai că Nicolae Paulescu a fost și un fiziolog de anvergură, autor al unui vast tratat despre viață și organism? Pe lângă cercetarea despre pancreas, a scris pagini întregi de fiziologie și filozofie a naturii, încercând să lege știința de o viziune asupra lumii. Era un spirit sistematic, care voia să cuprindă totul într-o ordine.