Oameni

Căci ce este frumusețea, nu știu, deși ea se leagă de multe lucruri.

Autoportretul lui Albrecht Dürer din 1500, aflat la München, îl înfățișează frontal, cu părul lung și mâna ridicată, într-o compoziție care amintea pe atunci de reprezentările lui Christos. Prin această îndrăzneală, Dürer afirma demnitatea aproape divină a artistului creator, o idee nouă și cutezătoare în nordul Europei.

Dürer a semnat operele sale cu un monogram celebru: litera „A” mare, sub care se cuibărește un „D” mai mic. Această marcă era atât de prețuită încât falsificatorii o copiau frecvent, iar Dürer a purtat chiar procese la Veneția pentru a-și apăra dreptul asupra semnăturii sale.

Căci, cu adevărat, arta este ascunsă în natură; cine o poate smulge de acolo, acela o are.

Ce faci frumos și bine rămâne, chiar de-ar trece o viață; nu va pieri de tot.

Albrecht Dürer a fost marele artist german al Renașterii nordice, pictor și, mai ales, neîntrecut meșter al gravurii. Din mâna lui au ieșit „Cavalerul, moartea și diavolul" și „Melancolia", pline de tâlc, dar și tandra rugăciune a „Mâinilor care se roagă". A fost printre cei dintâi care s-au pictat pe sine cu seriozitatea unui portret de taină, privind lumea drept în față. Credincios și cugetător, a unit priceperea nemțească cu frumusețea învățată în Italia.