Oameni

Diego Velázquez s-a născut la Sevilla în 1599 și a devenit cel mai mare pictor de curte al Spaniei, slujindu-l pe regele Filip al IV-lea timp de aproape patru decenii. A realizat portrete de o profunzime psihologică remarcabilă, surprinzând cu onestitate demnitatea și vulnerabilitatea modelelor sale, fie că era vorba de regi, bufoni sau sclavi. Opera sa de căpătâi, "Las Meninas" (1656), este considerată una dintre cele mai complexe și misterioase compoziții din istoria picturii occidentale, un joc de oglinzi între privitor, pictor și subiect. A primit titlul de cavaler al Ordinului Santiago în 1658, o recunoaștere rară pentru un artist la curtea spaniolă. A murit la Madrid în august 1660, la doar câteva luni după ce organizase festivitățile nunții infantei Maria Teresa.

Pictând "Las Meninas", Velázquez s-a inclus pe sine în scenă, ținând o pensulă mare în fața unui tablou mare — iar regele Filip al IV-lea a poruncit ca insigna Ordinului Santiago să fie adăugată pe pieptul pictorului în tablou după moartea sa, posibil chiar de mâna regelui însuși.

Știai că în tabloul „Las Meninas” pictorul Diego Velázquez s-a zugrăvit chiar pe sine, cu paleta și penelul în mână, în fața unei pânze uriașe? Privitorul stă parcă în locul regelui și al reginei Spaniei, care se ivesc doar ca o palidă reflexie într-o oglindă din fundul încăperii. Prin acest joc de priviri și oglinzi, Velázquez a răsturnat regulile portretului de curte, făcând din spectator însuși parte a scenei.

Ca gravor tânăr, Goya a realizat o serie de copii după picturile lui Velázquez din colecția regală, tipărite în jurul anului 1778. Aceste reproduceri, printre primele sale lucrări majore în acvaforte, i-au servit drept ucenicie tehnică și l-au apropiat de arta maestrului pe care avea să îl admire toată viața.

În „Las Meninas”, Velázquez se pictează pe sine în stânga, cu paleta și pensula în mână, în fața unei pânze uriașe văzute din spate. Regele Filip al IV-lea și regina Mariana apar doar ca o reflexie cețoasă într-o oglindă din fundal, un joc de priviri care a fascinat filosofi vreme de secole.

Pe pieptul lui Velázquez, în „Las Meninas”, este pictată crucea roșie a Ordinului Santiago, un titlu de cavaler pe care artistul l-a primit abia în 1659, la ani buni după ce tabloul fusese terminat. Legenda spune că însuși regele ar fi ordonat adăugarea crucii, dar cel mai probabil a fost pictată ulterior pentru a marca onoarea.

„Venus în fața oglinzii” (Rokeby Venus) este singurul nud feminin păstrat al lui Velázquez, o raritate într-o Spanie unde Inchiziția privea cu asprime asemenea subiecte. În 1914, sufragista Mary Richardson a spintecat pânza cu un satâr la National Gallery din Londra, ca protest; tabloul a fost restaurat cu grijă și expus din nou.

Velázquez a călătorit de două ori în Italia pentru regele Filip al IV-lea, nu numai ca artist, ci și ca ochi expert care cumpăra tablouri pentru colecția regală. La Roma a pictat portretul papei Inocențiu al X-lea, o pânză de un realism atât de necruțător încât papa însuși ar fi exclamat că este „troppo vero”, prea adevărat.

În tinerețe, Velázquez a excelat în așa-numitele „bodegones”, scene de tavernă și bucătărie cu oameni simpli și obiecte umile. „Bătrâna prăjind ouă”, pictată pe când avea vreo nouăsprezece ani, uimește prin felul în care redă strălucirea aramei, transparența ouălor și textura lutului, o virtuozitate precoce.

Știai că Muzeul Prado din Madrid adăpostește „Las Meninas” a lui Velázquez, considerată una dintre cele mai analizate picturi din istoria artei? Prado deține și o vastă colecție de opere ale lui Goya.

Diego Velázquez, născut la Sevilla, a ajuns pictorul de curte al regelui Filip al IV-lea al Spaniei și cel mai strălucit maestru al Secolului de Aur spaniol. A zugrăvit deopotrivă regi și copii, bufoni și infante, cu aceeași privire caldă și dreaptă, fără prefăcătorie. Capodopera lui, Las Meninas, îl arată chiar pe el pictând, într-un joc de oglinzi și priviri care încurcă de veacuri ochiul privitorului. A fost înnobilat cavaler cu puțin înainte de a se stinge, cinstit ca unul dintre cei mai mari pictori din câți au fost.