Oameni

Henri de Toulouse-Lautrec a revoluționat afișul cu prima sa litografie în culori, „Moulin Rouge: La Goulue”, din 1891. Prin siluetele plate, contururile ferme și spațiile mari de culoare, tânărul artist a transformat un simplu anunț publicitar într-o operă de artă. Afișele erau lipite pe zidurile Parisului, iar oamenii începeau deja să le desprindă pentru a le păstra.

Pentru a obține texturile granulate atât de caracteristice afișelor sale, Toulouse-Lautrec folosea tehnica numită „crachis”: stropea cerneala pe piatră cu o perie, printr-o sită, creând un fin nor de puncte. Această improvizație tehnică dădea profunzime și atmosferă compozițiilor, apropiindu-le de vibrația unei fotografii de epocă.

Peste tot găsesc frumusețea, dar nu găsesc nicăieri urâțenia.

Afișul de cabaret al lui Henri de Toulouse-Lautrec pentru „Moulin Rouge — La Goulue” (1891) a schimbat radical strada pariziană. Imprimat în litografie color pe mai multe coli lipite, la peste un metru și jumătate înălțime, cu siluete plate și galben strident, a fost atât de izbitor încât trecătorii se opreau, iar afișele erau furate de pe ziduri chiar în noaptea lipirii.

Toulouse-Lautrec a învățat de la gravurile japoneze ukiyo-e arta esențializării. În afișele sale, marile suprafețe plate de culoare, contururile ferme și decupajul îndrăzneț al figurilor vin direct din estetica niponă care cucerise Parisul — un fenomen numit japonisme, decisiv pentru grafica Art Nouveau.

Henri de Toulouse-Lautrec provenea dintr-o familie aristocratică, iar fracturi ale picioarelor din adolescență, pe fondul unei fragilități osoase, i-au oprit creșterea, rămânând scund toată viața. Și-a găsit lumea în cabaretele Montmartre-ului, imortalizând dansatoare și cântărețe precum La Goulue de la Moulin Rouge.

Henri de Toulouse-Lautrec, coborâtor dintr-o veche familie nobilă franceză, a fost pictorul nopților pariziene, al cabaretului Moulin Rouge și al oamenilor pe care alții îi treceau cu vederea. Cu afișele și pânzele sale a dat chip dansatoarelor și artiștilor de music-hall, cu o tandrețe fără prefăcătorie. Un trup fragil și oase bolnave l-au ținut mic de statură, dar l-au apropiat de cei uitați, pe care i-a privit cu inimă caldă. S-a stins tânăr, la doar treizeci și șase de ani, lăsând în urmă o operă vie și plină de omenie.