Constantin (Dinu) Lipatti s-a nascut pe 19 martie 1917, la Bucuresti, intr-o familie cu profunde radacini muzicale, si a devenit unul dintre cei mai admirati pianisti ai secolului al XX-lea. A studiat la Bucuresti, apoi la Paris, unde Alfred Cortot si Nadia Boulanger i-au fost profesori, iar la Concursul international de la Viena din 1933, Alfred Cortot a demisionat din juriu in semn de protest fata de neacordarea primului premiu lui Lipatti. Interpretatile sale, indeosebi din Chopin, Bach si Mozart, erau remarcabile prin puritate sonora, profunzime spirituala si perfectiune stilistica; in 2010, cu ocazia bicentenarului Chopin, a fost votat cel mai bun interpret al lui Chopin din toate timpurile. Doborat de boala Hodgkin la varsta de 33 de ani, si-a dat ultimul concert pe 16 septembrie 1950, la Besancon, si a murit pe 2 decembrie 1950, lasand o impresie de sfintenie artistica greu de egalat.

Sfântul Sava a trăit în ținuturile de la nordul Dunării, în vremea când goții stăpâneau aceste locuri, iar creștinii erau supuși prigoanei. Era un creștin evlavios, blând și statornic în credință, care nu s-a lepădat de Hristos nici atunci când conducătorii păgâni au poruncit credincioșilor să mănânce din cărnurile jertfite idolilor. În timpul prigoanei dezlănțuite de căpetenia gotă Athanaric, Sava a fost prins, chinuit și, în cele din urmă, înecat în râul Buzău, la vârsta de aproximativ treizeci și opt de ani, în anul 372. Moaștele sale au fost duse mai târziu în Capadocia, iar despre mucenicia lui s-a păstrat o scrisoare autentică, „Pătimirea Sfântului Sava”, trimisă de Biserica din Gothia către Biserica din Capadocia. Este cinstit ca unul dintre cei mai vechi martiri de pe teritoriul de astăzi al României.

În tinerețe, Velázquez a excelat în așa-numitele „bodegones”, scene de tavernă și bucătărie cu oameni simpli și obiecte umile. „Bătrâna prăjind ouă”, pictată pe când avea vreo nouăsprezece ani, uimește prin felul în care redă strălucirea aramei, transparența ouălor și textura lutului, o virtuozitate precoce.