Oameni

Piet Mondrian a plecat de la peisaje și copaci pictați naturalist și, treptat, i-a redus la o rețea de linii. Într-o serie de studii cu un pom, ramurile se transformă lent într-o țesătură de linii orizontale și verticale, până când motivul aproape dispare. Aceasta este calea documentată prin care a ajuns la abstracția lui geometrică.

În picturile sale mature, Mondrian folosea doar cele trei culori primare, roșu, galben și albastru, plus alb, negru și gri, cu linii strict orizontale și verticale. El evita cu bună știință linia diagonală și, într-o dispută pe această temă, s-a despărțit de prietenul și colegul său Theo van Doesburg. Pentru Mondrian, echilibrul dintre orizontal și vertical avea o valoare aproape spirituală.

Ultima pânză mare a lui Mondrian, „Broadway Boogie Woogie” (1942-1943), pictată la New York, înlocuiește liniile negre continue cu șiruri de pătrățele colorate care pulsează ca luminile orașului. Titlul trimite la muzica boogie-woogie, pe care artistul o iubea. Lucrarea se află la Museum of Modern Art din New York.

În Abstracționism, olandezul Piet Mondrian a redus pictura la linii negre verticale și orizontale și la câmpuri de roșu, galben și albastru pur, într-un stil riguros pe care l-a numit „neoplasticism”.

Piet Mondrian a fost olandezul care a dus pictura până la cea mai curată simplitate, un fruntaș al abstractului și al mișcării De Stijl. A pornit de la peisaje și copaci, iar an de an i-a simplificat, până a rămas doar cu linii drepte, unghiuri și cele trei culori de temelie: roșu, galben și albastru. În lucrări ca Compoziție cu roșu, albastru și galben a căutat un fel de armonie și echilibru care să vorbească despre ceva mai înalt decât lumea văzută. Ajuns în New York, orașul și muzica lui l-au învăpăiat din nou, iar tabloul Broadway Boogie Woogie i-a adus culorile la dans.