Oameni

Alexandr Sergheevici Pușkin s-a născut la 6 iunie 1799 la Moscova, într-o familie de veche nobilime rusă, și a murit la 10 februarie 1837 la Sankt Petersburg, în urma rănilor căpătate într-un duel. A publicat primul poem la 14 ani și a devenit, în scurtul său timp de viață, creatorul limbii literare ruse moderne. Opera sa cuprinde romanul în versuri Evgheni Oneghin, drama Boris Godunov, povestirile în proză din Poveștile lui Belkin și nenumărate poeme lirice care au deschis drumul realismului rus. Moartea sa la 37 de ani, provocată de rivalul său Georges-Charles d'Anthès, a declanșat un doliu național și l-a transformat într-un simbol al geniului rus jertfit.

Pușkin avea în arborele genealogic un strămoș african: Abram Petrovici Hannibal, un prinț etiopian cumpărat ca sclav și adus la curtea lui Petru cel Mare, care l-a eliberat și l-a ridicat la rangul de general. Pușkin era mândru de această origine și a scris un roman autobiografic neterminat despre el, Arapul lui Petru cel Mare.