Oameni

Om sunt: nimic din ceea ce-i omenesc nu-mi este străin.

În ciuda tuturor, cred încă în bunătatea lăuntrică a oamenilor.

Cea mai mare fericire a vieții este certitudinea că suntem iubiți.

A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe altul, ci a privi împreună în aceeași direcție.

Frumusețea va mântui lumea.

Prietenia se naște în clipa în care un om îi spune altuia: „Cum? Și tu? Credeam că sunt singurul.”

Iubiți toată zidirea lui Dumnezeu, și întregul, și fiecare firicel de nisip. Iubind fiecare lucru, veți pricepe taina lui Dumnezeu în lucruri.

Poartă-te cu un om așa cum ar putea și ar trebui să fie, și îl vei ajuta să devină ceea ce poate și trebuie să fie.

Mihai Eminescu s-a nascut la 15 ianuarie 1850 in Botosani, Moldova, si a crescut intr-o familie de mici boieri cu radacini adanci in spiritualitatea romaneasca. A studiat la Cernauti, Viena si Berlin, dobandind o vasta cultura filozofica si literara, care s-a oglindit in opera sa de o profunzime unica. Ca poet, jurnalist si om de cultura, a dat limbii romane expresii de o frumusete neintrecuta, iar poemul Luceafarul ramane capodopera liricii sale romantice. A trait ultimii ani in suferinta si saracie, stingandu-se la 15 iunie 1889 la Bucuresti, lasand in urma o mostenire spirituala care l-a consacrat drept poetul national al romanilor.

Nu credeam sa-nvat a muri vrodata; / Pururi tanar, infasurat in manta-mi, / Ochii mei naltam visatori la steaua / Singuratati.

Eminescu a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Centrala din Iasi si ca redactor la ziarul Timpul din Bucuresti, unde a scris mii de articole politice si culturale, remarcabile prin acuitate si stil.

Ion Creanga s-a nascut in satul Humulesti, judetul Neamt (data traditionala acceptata este 1 martie 1837, desi un document de arhiva indica 10 iunie 1839), in familia unui cizmar si a mamei Smaranda, o femeie cu un deosebit dar al povestirii. A urmat seminarul teologic si a slujit ca diacon, insa vocatia sa adevarata era cea literara, afirmata cu stralucire prin povestile si povestirile sale pline de umor si vitalitate populara. Prietenia sa cu Mihai Eminescu l-a introdus in cercul Junimii, unde a publicat in Convorbiri Literare si a inceput redactarea Amintirilor din copilarie, capodopera prozei romanesti. S-a stins in noaptea de 31 decembrie 1889, la Iasi, lasand o opera de o prospetime si autenticitate neegalate in literatura romana.

Casa-bojdeuca lui Ion Creanga din Iasi, unde a trait si a scris, este astazi muzeu si a fost inclusa in patrimoniul cultural national; Eminescu venea frecvent sa-l viziteze aici.

Ion Luca Caragiale s-a nascut la 30 ianuarie (13 februarie stil nou) 1852 in Haimanale, Dambovita, intr-o familie cu vechi traditii teatrale; unchii sai Costache si Iorgu Caragiale erau figuri de seama ale scenei romanesti. A devenit cel mai important dramaturg roman, surprinzand cu o ironie fulgeranta metehnele societatii burgheze prin comediile O scrisoare pierduta, O noapte furtunoasa si D-ale carnavalului. Pe langa scrierile dramatice, a lasat nuvele de o remarcabila forta psihologica si o publicistica acida, dovedind un talent literar de exceptie. In 1904 s-a stabilit la Berlin, unde a murit la 9 iunie 1912, insa opera sa ramane un reper viu si actual al literaturii romane.

Caragiale a castigat un proces celebru impotriva lui Caion, care il acuzase de plagiat; tribunarul literar a respins acuzatia, iar Caragiale a iesit cu reputatia consolidata.

Vasile Alecsandri s-a nascut la 21 iulie 1821 in judetul Bacau, Moldova, in familia unui boier moldovean, si a studiat la Paris, unde a asimilat idealurile romantismului european. A fost poet, dramaturg, folclorist si diplomat, jucand un rol esential in miscarea pasoptista si in unirea Principatelor Romane; a scris Hora Unirii (1856) si s-a retras din cursa pentru tronul Moldovei in favoarea lui Alexandru Ioan Cuza. Ca folclorist, a cules si publicat balade si cantece populare, contribuind decisiv la valorificarea patrimoniului oral romanesc, iar ca poet a excelat prin Pasteluri, tablouri lirice de o rara sensiblitate a naturii. S-a stins la 22 august 1890 la conacul sau din Miorcani, lasand o opera bogata si o viata dedicata culturii si natiunii romane.

Alecsandri a castigat Concursul international de poezie de la Montpellier (1878) cu poezia Cantecul gintei latine, obtinand recunoastere europeana pentru literatura romana.

George Cosbuc s-a nascut la 20 septembrie 1866 in satul Hordou, judetul Bistrita-Nasaud, fiu al unui preot greco-catolic din Transilvania; copilaria petrecuta in lumea satului a constituit izvorul nesecat al creatiei sale. A studiat la Liceul Roman din Nasaud, iar mai tarziu la Universitatea din Cluj si la Viena, afirmandu-se ca poet al taranului si al vietii rurale prin volumele Balade si idile si Fire de tort. A tradus in mod magistral Divina Comedie a lui Dante, o realizare culturala de exceptie, si a contribuit la consolidarea limbii literare romanesti. S-a stins la 9 mai 1918 la Bucuresti, profund marcat de moartea fiului sau Alexandru, lasand o opera care celebreaza demnitatea si frumusetea lumii taranesti.

Cosbuc a invatat sa citeasca de la varsta de cinci ani, sub indrumarea diaconului Tanasuca Mocodean, si a scris primele versuri inca de pe bancile scolii din Nasaud.

Tudor Arghezi (numele real Ion Nae Theodorescu) s-a nascut la 21 mai 1880 la Bucuresti, intr-o familie cu origini in judetul Gorj, si a trait in tinerete o perioada intr-o manastire, experienta care a lasat urme adanci in sensibilitatea sa poetica. A innoit radical limbajul poeziei romanesti, folosind cu indrazneala termeni din registre opuse - sacru si profan, sublim si vulgar - dupa cum se vede in volumele Cuvinte potrivite (1927) si Flori de mucigai (1931). In perioadele dificile ale secolului XX, inclusiv in al Doilea Razboi Mondial, a trait experiente dureroase, iar in 1943 a fost internat in lagarul de la Targu Jiu din cauza unui pamflet. A murit la 14 iulie 1967 la Bucuresti si a fost inmormantat in gradina casei sale de la Martisor, lasand una dintre cele mai originale opere din literatura romana moderna.

Tudor Arghezi a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatura, iar in 1965 a primit Premiul Herder acordat de Universitatea din Viena, una dintre cele mai inalte distinctii culturale europene ale vremii.

Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeș, ca fiu al unui preot ortodox, și a crescut cufundat în atmosfera spirituală a satului transilvănean. A studiat teologia la Cluj și filosofia la Viena, unde și-a luat doctoratul în 1920, devenind unul dintre cei mai originali gânditori români. A construit o filosofie proprie în jurul conceptelor de spațiu mioritic, cunoaștere lucifericăși mister, organizată în patru trilogii fundamentale. Ca poet, a debutat cu strălucire în 1919 cu volumul Poemele luminii, iar opera sa literară îmbină lirismul cu meditația filosofică profundă. Ales membru al Academiei Române în 1936, a fost exclus în 1948 de regimul comunist, suferind marginalizare și interdicție de publicare până la moartea sa, survenită pe 6 mai 1961 la Cluj.

Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare.

Lucian Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, dar autoritățile comuniste române au refuzat să susțină candidatura sa.

George Bacovia, pe numele adevărat George Andone Vasiliu, s-a născut pe 4/17 septembrie 1881 la Bacău, în familia unui comerciant, și a ales pseudonimul din dragostea față de orașul natal. A trăit o viață marcată de fragilitate sufletească și o sensibilitate extremă față de peisajele mohorâte ale provinciei românești, pe care le-a transpus în versuri de o forță unică. Debutând cu volumul Plumb în 1916, a impus în literatura română un simbolism propriu, inconfundabil prin monotonie, dezolare și culori stinse. A primit Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie în 1925 și, împreună cu Tudor Arghezi, Premiul Național pentru poezie în 1934. S-a stins din viață pe 22 mai 1957 la București, lăsând o operă care continuă să tulbure și să fascineze cititorii.

George Bacovia suferea de neurastenie accentuată și evita mulțimile; pentru el, ploaia, toamna și provincia nu erau simple teme poetice, ci experiențe existențiale trăite cu intensitate dureroasă.

Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 la Ploiești, fiul unui meșteșugar și al unei femei de origine rusă nobilă, și a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat editorial în 1960 cu volumul Sensul iubirii, impunându-se rapid drept cel mai îndrăzneț renovator al limbajului poetic românesc postbelic. Prin cicluri precum 11 elegii și volumul Necuvintele, a explorat granițele dintre cuvânt și tăcere, dintre concret și abstract, inventând o lirică a stărilor pure. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură în 1980 și a primit numeroase distincții internaționale, fiind considerat, după Eminescu și Arghezi, al treilea mare inovator al poeziei românești. S-a stins din viață pe 13 decembrie 1983 la București, în urma unor probleme grave de sănătate.

Nichita Stănescu a inventat conceptul de necuvinte pentru a denumi acele stări și trăiri care depășesc puterea de expresie a limbajului obișnuit.

Mihail Sadoveanu s-a născut pe 5 noiembrie 1880 la Pașcani, crescând într-un mediu care i-a cultivat dragostea profundă pentru natura și oamenii Moldovei. A debutat fulminant în 1904, publicând în același an trei volume, și a continuat să scrie cu o prolificitate remarcabilă timp de cinci decenii. Opera sa vastă cuprinde evocări ale istoriei medievale moldovene — Frații Jderi, Zodia Cancerului —, capodopere ale romanului interbelic — Baltagul — și pagini lirice despre natura patriarhală a Moldovei. A fost un stilist desăvârșit, capabil să împletească arhaismul lingvistic cu o poezie aparte a peisajului și a sufletului țărănesc. S-a stins din viață pe 19 octombrie 1961 la București, la vârsta de 80 de ani, lăsând una dintre cele mai bogate opere din literatura română.

Mihail Sadoveanu a publicat în 1904, la debutul său literar, nu mai puțin de trei volume deodată, fapt extrem de rar în istoria literaturii române.