Oameni

Camil Petrescu s-a nascut pe 9/21 aprilie 1894 la Bucuresti, crescand orfan in conditii modeste, si a urmat Liceul «Sfantul Sava» si Facultatea de Filosofie. Participarea sa ca ofiter in Primul Razboi Mondial - unde a fost ranit, si-a pierdut auzul si a fost luat prizonier - i-a marcat profund creatia si viziunea despre autenticitate. A revolutionat proza romaneasca prin romanele «Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi» si «Patul lui Procust», introducand analiza psihologica subiectiva si perspectiva naratorului participant. Dramaturg si filosof deopotriva, a fost ales membru al Academiei Romane in 1948. A murit pe 14 mai 1957 la Bucuresti, fiind inmormantat la Cimitirul Bellu.

Nu pot sa descriu decat ceea ce vad, ceea ce aud, ceea ce inregistreaza simturile mele, ceea ce gandesc. Nu pot iesi din mine insumi. Pot vorbi cinstit numai la persoana intai.

Ca ofiter pe front in Primul Razboi Mondial, Camil Petrescu si-a pierdut auzul la o ureche in urma unui obuz - experienta care a devenit materie vie in romanul sau de capataie.