Oameni

Lucian Blaga s-a născut pe 9 mai 1895 în satul Lancrăm, lângă Sebeș, ca fiu al unui preot ortodox, și a crescut cufundat în atmosfera spirituală a satului transilvănean. A studiat teologia la Cluj și filosofia la Viena, unde și-a luat doctoratul în 1920, devenind unul dintre cei mai originali gânditori români. A construit o filosofie proprie în jurul conceptelor de spațiu mioritic, cunoaștere lucifericăși mister, organizată în patru trilogii fundamentale. Ca poet, a debutat cu strălucire în 1919 cu volumul Poemele luminii, iar opera sa literară îmbină lirismul cu meditația filosofică profundă. Ales membru al Academiei Române în 1936, a fost exclus în 1948 de regimul comunist, suferind marginalizare și interdicție de publicare până la moartea sa, survenită pe 6 mai 1961 la Cluj.

Câteodată, datoria noastră în fața unui adevărat mister nu e să-l lămurim, ci să-l adâncim așa de mult, încât să-l prefacem într-un mister și mai mare.

Lucian Blaga a fost propus pentru Premiul Nobel pentru Literatură, dar autoritățile comuniste române au refuzat să susțină candidatura sa.

Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / și nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte.

dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taină.

și tot ce-i neînțeles / se schimbă-n neînțelesuri și mai mari / sub ochii mei — / căci eu iubesc / și flori și ochi și buze și morminte.

Liniște. / În aer joacă tainele lumii, sub lună, iar noaptea, / marea poveste, mă cheamă.