Oameni

Novalis, pseudonimul lui Georg Philipp Friedrich von Hardenberg, s-a născut la 2 mai 1772 în Oberwiederstedt, Saxonia Prusacă, într-o familie de nobili protestanți. A studiat dreptul și filosofia la Jena, unde a intrat în cercul lui Schiller și Schlegel, și mai târziu mineritul la Academia din Freiberg. Iubita sa, tânăra Sophie von Kühn, a murit de tuberculoză în 1797, iar durerea pierderii ei a dat naștere capodoperei sale, Imnurile către noapte, șase poeme în proză și vers ce celebrează moartea ca intrare într-o viață superioară. Novalis însuși s-a stins de tuberculoză la 25 martie 1801, la numai 28 de ani, lăsând neterminate romanele sale Heinrich von Ofterdingen și Die Lehrlinge zu Sais. Este una dintre vocile cele mai profunde și mai mistice ale romantismului german timpuriu.

Wo gehn wir denn hin? Immer nach Hause. (Unde mergem oare? Mereu acasă.)

Novalis a inventat termenul filosofic Sehnsucht în sensul romantic de dor profund, intraductibil, după un ideal nedefinit — un concept care a marcat toată literatura romantică europeană.