Oameni

Paul Verlaine s-a născut la 30 martie 1844 în Metz, Franța, și a crescut la Paris, unde a frecventat cercurile literare parnasiene înainte de a deveni unul dintre stâlpii simbolismului francez. Opera sa, marcată de muzicalitate și sugestie, depășea retorica epocii, iar volumul Romanțe fără cuvinte (1874) rămâne o bijuterie a liricii europene. Relația sa tumultuoasă cu tânărul Arthur Rimbaud a culminat în 1873 cu un incident dramatic la Bruxelles, când, în stare de ebrietate, l-a împușcat pe Rimbaud la încheietura mâinii, fapt pentru care a executat 18 luni de închisoare. Ultimii ani ai vieții i-a trăit în sărăcie și boală, însă a continuat să scrie și a fost recunoscut drept Prinț al Poeților de către contemporanii săi. A murit la 8 ianuarie 1896 la Paris.

De la musique avant toute chose... (Muzică, înainte de orice altceva...)

Verlaine și-a scris o parte din capodoperele sale în celula închisorii din Mons, Belgia, unde a redactat și poemele religioase din volumul Sagesse — o convertire sinceră la credința catolică.