Oameni

Sfântul Efrem Sirul s-a născut în jurul anului 306 la Nisibis, la frontiera imperiului roman cu Persia sassanidă, din părinţi creştini, şi a primit o educaţie teologică solidă în cadrul Ŝcolii creştine a oraşului. A slujit ca diacon şi ca profesor, compunând peste patru sute de imne care au revoluţionat cântarea liturgică creştină, introducând participarea activă a credincioşilor şi a corurilor de femei. Recunoscut drept cel mai mare imnograf al creştinătăţii de Răsărit, el este singurul siriac declarat Doctor al Bisericii Universale, titlu conferit de Papa Benedict al XV-lea în 1920. Când o foamete şi o ciumă au lovit Edessa în 373, Efrem a ieşit din singurătatea sa monahală pentru a organiza ajutorarea săracilor şi bolnavilor, contractând el însuşi boala şi murind în acelaşi an.

Sfântul Efrem este numit „Arfa Duhului Sfânt” şi a fost primul care a introdus cor de femei în cântarea liturgică creştină, o practică cu totul nouă pentru vremea sa.