Oameni

Dimitrie Paciurea s-a născut pe 2 noiembrie 1873 la București și a studiat sculptura la Școala Națională de Arte Frumoase din capitală (1890–1894), continuând formarea la Paris (1896–1900) în atmosfera efervescentă a artei franceze de la cumpăna veacurilor. Reîntors în țară, a devenit profesor la aceeași școală unde studiase și a modelat generații întregi de sculptori români, contribuind esențial la consolidarea sculpturii românești moderne. Stilul său simbolist și expresiv se distinge prin seria „Himerelor” — figuri enigmatice la granița dintre om, animal și vis — și prin lucrarea monumentală „Gigantul”, expusă în Parcul Carol din București, opere care íl situează printre cei mai originali sculptori europeni ai epocii. A murit pe 14 iulie 1932 la București, recunoscut ca un maestru al figurii himerice și al tensiunii interioare a formei.

Paciurea și Brâncuși au fost contemporani și colegi de generație, dar au urmat căi artistice radical opuse: acolo unde Brâncuși a ales abstracția pură, Paciurea a rămas fidel figurativului simbolic, populând sculptura cu ființe fantastice de o expresivitate tulburătoare.