Oameni

Fiu al lui Zevedeu și frate al lui Iacob, Ioan era pescar la Marea Galileei când Hristos l-a chemat să-I fie ucenic, iar el a lăsat îndată mreaja și l-a urmat. A fost dintre cei mai apropiați apostoli, martor al Schimbării la Față și al rugăciunii din Ghetsimani, iar la Cină s-a rezemat de pieptul Învățătorului, pentru care tradiția îl numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus”. Stând lângă Cruce, a primit-o în grijă pe Maica Domnului, ca pe propria mamă. Tradiția îi atribuie Evanghelia a patra, cele trei epistole și Apocalipsa, scrisă în insula Patmos, unde fusese surghiunit; pentru înălțimea învățăturii sale despre Cuvântul lui Dumnezeu a fost numit „Teologul”. S-a săvârșit în adânci bătrâneți la Efes, iar Biserica îl pomenește la 8 mai și la 26 septembrie.

Dumnezeu este iubire, și cel ce rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne întru el.

Este singurul dintre cei doisprezece apostoli despre care tradiția spune că nu a murit ca mucenic, ci s-a săvârșit la adânci bătrâneți.