Oameni

Sfântul Ghelasie s-a nevoit la Mănăstirea Râmeț, din Munții Apuseni ai Transilvaniei, mai întâi ca sihastru și povățuitor de ucenici, iar apoi ca stareț și arhiereu al ținutului. A dus o viață aspră de post, tăcere și rugăciune, fiind părinte duhovnicesc pentru mulți călugări și pildă de sfințenie pentru credincioșii ardeleni. Tradiția îl pomenește ca făcător de minuni și tămăduitor de boli, iubit și cinstit de popor încă din timpul vieții. Numele său este întărit de o veche însemnare din secolul al XIV-lea, aflată pe zidul bisericii de la Râmeț, ceea ce îl face unul dintre cei mai vechi sfinți români atestați documentar. Este cinstit ca ocrotitor al Transilvaniei și este pomenit la 30 iunie.

O inscripție zugrăvită din anul 1377, aflată în biserica veche de la Râmeț, îl pomenește pe „Ghelasie arhiepiscopul”, fiind una dintre cele mai vechi mărturii scrise despre un ierarh român din Transilvania.