Oameni

Sfântul Daniil a intrat de tânăr în viața monahală, nevoindu-se în mănăstirile Moldovei, iar mai apoi a căutat singurătatea desăvârșită, săpându-și o chilie în stâncă lângă pârâul Vitovului, la Putna, și apoi la Voroneț. Ani îndelungați a viețuit în post, tăcere și rugăciune neîncetată, ajungând povățuitor iscusit al sufletelor și duhovnic căutat de mulți. Tradiția spune că însuși domnitorul Ștefan cel Mare venea la el pentru sfat și mângâiere în vremuri grele, iar la îndemnul sihastrului ar fi ridicat mănăstiri. A fost, spre sfârșitul vieții, stareț la Voroneț, unde a adormit în pace și a fost îngropat în biserica ctitorită de domnitor. Este cinstit ca mare povățuitor duhovnicesc al Moldovei și este pomenit la 18 decembrie.

În biserica Mănăstirii Voroneț se află până astăzi mormântul Sfântului Daniil Sihastrul, cu o veche inscripție care îl pomenește.

Constantin Brâncoveanu a fost domn al Țării Românești vreme de peste douăzeci de ani, cârmuind cu înțelepciune într-o epocă de mari primejdii și lăsând în urmă un strălucit veac de cultură, cu biserici, mănăstiri și tipărituri în multe limbe. A fost ctitor darnic și sprijinitor al Ortodoxiei în tot Răsăritul, purtând grijă de așezăminte creștine până în Locurile Sfinte. Pârât la Poarta otomană și lipsit de domnie, a fost dus la Constantinopol împreună cu cei patru fii ai săi — Constantin, Ștefan, Radu și Matei — și cu sfetnicul Ianache. Silit să se lepede de credința creștină spre a-și scăpa viața și a fiilor săi, a ales moartea, îmbărbătându-și copiii să rabde tăierea capului mai degrabă decât să-L tăgăduiască pe Hristos. Au fost martirizați la 15 august 1714, zi în care sunt și pomeniți ca „Sfinții Martiri Brâncoveni”.

Tradiția a păstrat cuvintele cu care domnitorul și-ar fi îmbărbătat fiii înaintea morții, îndemnându-i să-și dea viața pentru credință; osemintele sale se află astăzi în biserica Sfântul Gheorghe Nou din București.

Petru Movilă s-a născut într-o familie domnească din Moldova, fiu al voievodului Simion Movilă, și a primit o aleasă învățătură, hotărându-se apoi să slujească Bisericii. A intrat în monahism și s-a nevoit la Lavra Peșterilor din Kiev, al cărei stareț a ajuns, iar mai apoi a fost ales mitropolit al Kievului, într-o vreme grea pentru Ortodoxia acelor ținuturi. A fost un neobosit apărător al dreptei credințe și ctitor de cultură, întemeind școli și un vestit colegiu teologic la Kiev, spre luminarea clerului și a poporului. A rânduit tipărirea de cărți de slujbă și de învățătură și a alcătuit „Mărturisirea Ortodoxă”, primită mai apoi de întreaga Biserică de Răsărit ca temeinică expunere a credinței. A adormit la Kiev și este pomenit la 31 decembrie (22 decembrie după unele calendare); Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților.

„Mărturisirea Ortodoxă” alcătuită sub îndrumarea sa a fost aprobată de sinoade răsăritene și a rămas veacuri de-a rândul una dintre cărțile de temelie ale învățăturii ortodoxe.

Născut în satul Calapodești din Moldova, într-o familie de credincioși simpli, tânărul Alexandru Constantin Luchian a fost atras de mic către viața de rugăciune. A intrat în viața monahală și s-a nevoit la Mănăstirea Neamț, apoi a plecat la Sfântul Munte Athos, unde s-a alăturat obștii românești ce avea să întemeieze Schitul Prodromu, luând numele de Antipa. Mai târziu a fost trimis în Rusia pentru strângerea de ajutoare, iar cea din urmă parte a vieții și-a petrecut-o în deplină nevoință și rugăciune neîncetată la Mănăstirea Valaam, unde era cinstit ca mare rugător isihast. Purtător al rugăciunii lui Iisus și al unei adânci smerenii, a adormit în pace la Valaam în anul 1882. Este cinstit deopotrivă de Biserica Ortodoxă Română și de cea Rusă, fiind unul dintre puținii sfinți români canonizați și în tradiția rusească.

Este prăznuit la 10 ianuarie. Sfântul Antipa a fost trecut în rândul sfinților atât de Biserica Ortodoxă Rusă, cât și de Biserica Ortodoxă Română, fiind cinstit la Athos, la Valaam și în Moldova sa natală.

Sfântul Sava a trăit în ținuturile de la nordul Dunării, în vremea când goții stăpâneau aceste locuri, iar creștinii erau supuși prigoanei. Era un creștin evlavios, blând și statornic în credință, care nu s-a lepădat de Hristos nici atunci când conducătorii păgâni au poruncit credincioșilor să mănânce din cărnurile jertfite idolilor. În timpul prigoanei dezlănțuite de căpetenia gotă Athanaric, Sava a fost prins, chinuit și, în cele din urmă, înecat în râul Buzău, la vârsta de aproximativ treizeci și opt de ani, în anul 372. Moaștele sale au fost duse mai târziu în Capadocia, iar despre mucenicia lui s-a păstrat o scrisoare autentică, „Pătimirea Sfântului Sava”, trimisă de Biserica din Gothia către Biserica din Capadocia. Este cinstit ca unul dintre cei mai vechi martiri de pe teritoriul de astăzi al României.

Este prăznuit la 12 aprilie. Mucenicia sa este cunoscută dintr-un document contemporan, „Patimile Sfântului Sava Gotul”, una dintre cele mai vechi mărturii scrise despre creștinii din spațiul carpato-dunărean.

Născut la București și purtând din botez numele Gheorghe, viitorul mitropolit a primit o aleasă învățătură, cunoscând limbile greacă și latină, de unde și supranumele „Dascălul”. Atras de viața duhovnicească, a intrat în obștea de la Mănăstirea Neamț, unde a deprins duhul mișcării paisiene și s-a dăruit cu osârdie tălmăcirii scrierilor Sfinților Părinți în limba română. În anul 1823 a fost ales și hirotonit mitropolit al Țării Românești, păstorind cu smerenie, blândețe și dragoste pentru cultura bisericească, în vremuri tulburi de război și ocupație. Pentru statornicia sa a fost trimis o vreme în surghiun, iar la întoarcere și-a continuat lucrarea până la adormirea sa în anul 1834. Rămâne în amintirea Bisericii ca un ierarh cărturar, traducător neobosit al Părinților și model de viețuire monahală chiar și pe scaunul mitropolitan.

Este prăznuit la 22 iunie. A fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română în anul 2005, fiind cinstit pentru bogata sa lucrare de traducere a scrierilor patristice în limba română.

Sfântul Clement a fost unul dintre cei dintâi episcopi ai Romei și este numărat între Părinții apostolici, ucenici ai Sfinților Apostoli. Tradiția Bisericii îl socotește al treilea ori al patrulea urmaș al Sfântului Apostol Petru pe scaunul Romei, iar unii Părinți îl leagă de acel Clement pomenit de Sfântul Apostol Pavel în Epistola către Filipeni. Cea mai însemnată moștenire a sa este „Epistola către Corinteni”, scrisă spre a potoli o dezbinare din Biserica din Corint, una dintre cele mai vechi scrieri creștine păstrate în afara Noului Testament. Prin această epistolă, Sfântul Clement îndeamnă la pace, smerenie, ascultare și bună rânduială în Biserică, mărturisind rânduiala apostolică a slujirii. După tradiția Bisericii, a pătimit moarte mucenicească spre sfârșitul veacului întâi.

Să ne lipim, așadar, de cei ce cu evlavie păzesc pacea, iar nu de cei ce doresc pacea din fățărnicie.

Este prăznuit la 24 noiembrie (în unele calendare și la 25 noiembrie). „Epistola întâi către Corinteni” a lui Clement a fost atât de prețuită în Biserica veche, încât era citită la slujbe în unele comunități creștine, aproape ca o scriere sfântă.