Oameni

Nicolae Teclu s-a născut în 1839 la Brașov și a urmat studii de chimie la Institutul Politehnic din Viena și la Academia de Arte din Munchen. A activat ca profesor de chimie la Academia Comercială din Viena și ca chimist la Monetăria Statului și Tipografia Imperială, devenind una dintre figurile de referință ale chimiei din spațiul austro-ungar. În 1900 a inventat arzătorul de laborator care îi poartă numele — becul Teclu — cu reglaj dublu al debitului de gaz și aer, producând o flacără mai fierbinte decât becul Bunsen și superior acestuia în precizie. A publicat peste 50 de lucrări originale și a realizat circa 60 de descoperiri în domenii diverse, de la chimia culorilor la combustia gazelor; a murit în 1916 la Viena, lăsând posterității un instrument folosit și astăzi în laboratoare din toată lumea.

Becul Teclu este singurul instrument de laborator românesc intrat în dotarea standard a laboratoarelor de chimie din întreaga lume și este superior becului Bunsen prin posibilitatea de reglaj independent al gazului și aerului.

Aurel Vlaicu s-a născut la 19 noiembrie 1882 în Bintinți (azi Aurel Vlaicu), în Transilvania, și și-a desăvârșit studiile de inginerie la Universitatea Ludwig-Maximilian din Munchen, obținând diploma în 1907. La 17 iunie 1910, pe Câmpul Cotroceni din București, a efectuat primul zbor al unui avion proiectat, construit și pilotat de un român — Vlaicu I — deschizând era aviației naționale. Cu Vlaicu II a câștigat premii internaționale la concursul de aviație de la Aspern, lângă Viena (1912), consacrându-se ca unul dintre pionierii aviației mondiale. A murit la 13 septembrie 1913 în Bănești, Prahova, în timpul tentativei de a traversa în premieră Carpații cu avionul, la numai 30 de ani.

Nici Alpii nu mi-i închipuiam mai înalți ca înălțimea la care mă ridicasem eu. Fiindcă patru metri erau pentru mine un record care-mi consacra mașina. Zburasem și aceasta era principalul.

Vlaicu a construit Vlaicu I la Arsenalul Armatei Române cu sprijinul Casei Regale, fără resurse industriale proprii, dovedind o ingeniozitate remarcabilă în condițiile tehnice ale epocii.

George Constantinescu s-a născut la 4 octombrie 1881 la Craiova și a absolvit Școala Națională de Poduri și Șosele din București ca șef de promoție în 1904. A emigrat în Marea Britanie, unde a pus bazele unui domeniu științific nou — sonicitatea — care studiază transmiterea energiei mecanice prin vibrații în fluide și solide. În timpul Primului Război Mondial, a inventat sincronizatorul de mitralieră pentru avioane, dispozitiv care permitea tragerea prin elice fără a o distruge, oferind Aliaților superioritate aeriană decisivă. A înregistrat peste 400 de brevete de invenție în SUA, Germania, Franța și România, iar în 1926 o revistă britanică îl plasa alături de Marie Curie, Albert Einstein și Thomas Edison în rândul marilor oameni de știință ai lumii. A murit la 11 decembrie 1965 la Coniston, Cumbria, Marea Britanie.

Sincronizatorul de mitralieră inventat de Constantinescu în 1916 a schimbat radical tactica luptelor aeriene din Primul Război Mondial: piloții aliați puteau trage direct prin elice, ceea ce le-a dat un avantaj decisiv față de avioanele germane.

Petrache Poenaru s-a născut la 10 ianuarie 1799 în Benești, județul Vâlcea, și a fost unul dintre cei mai luminați cărturari ai epocii sale. Elev al lui Gheorghe Lazăr, a studiat la Viena și la Paris, unde a brevetat în 1827 primul stilou cu rezervor propriu de cerneală — invenție pe care el însuși a numit-o «condeiul portăretz fără sfârșit». S-a angajat activ în modernizarea României: a contribuit la întemeierea Societății Filarmonice, a Grădinii Botanice din București și a Muzeului Național de Antichități, și a pus bazele unui sistem modern de învățământ primar. Membru titular al Academiei Române din 1870, Poenaru a trăit cu credința că educația este «prima mare nevoie a unui popor» și a slujit această convingere până la moartea sa, la 2 octombrie 1875, în București.

Un condei portăretz fără sfârșit, alimentându-se însuși cu cerneală.

Deși Poenaru a brevetat stiloul în 1827 la Paris, nu a reușit niciodată să valorifice comercial invenția. Industrializarea producției de masă a stiloului a venit abia câteva decenii mai târziu, prin alți producători.

Thomas Alva Edison s-a născut la 11 februarie 1847 în Milan, Ohio, și a crescut cu o curiozitate nesățioasă care a compensat cu prisosință lipsa sa de educație formală. A pus bazele primului laborator de cercetare industrială din lume, la Menlo Park, New Jersey, unde echipa sa a perfecționat becul incandescent practic (1879), a inventat fonograful și a creat primele sisteme de distribuție a energiei electrice. De-a lungul vieții a obținut 1.093 de brevete americane — un record neegalat pentru epoca sa — și a demonstrat că inovația sistematică, bazată pe muncă tenace, poate transforma civilizația. A încetat din viață la 18 octombrie 1931 în West Orange, New Jersey, lăsând o lume incomparabil mai luminată decât cea în care se născuse.

Genius is one per cent inspiration and ninety-nine per cent perspiration.

Edison suferea de o pierdere severă a auzului din copilărie, fapt pe care el însuși îl considera un avantaj — îl ajuta să se concentreze fără să fie distras de zgomotul din jur.

James Watt s-a născut la 19 ianuarie 1736 în Greenock, Scoția, într-o familie de constructori și comercianți, și și-a arătat de timpuriu talentul pentru mecanică și matematică. Lucrând ca instrument maker la Universitatea din Glasgow, a primit spre reparație un model al mașinii cu abur Newcomen și a înțeles imediat ineficiența sa fundamentală; între 1765 și 1769 a conceput condensatorul separat, cea mai importantă inovație în istoria mașinii cu abur, multiplicând radical eficiența și puterea acesteia. În parteneriat cu industriașul Matthew Boulton, a pus la dispoziția industriei britanice motoare cu abur fiabile, punând astfel bazele tehnice ale Revoluției Industriale. A murit la 25 august 1819 la Heathfield Hall, lângă Birmingham, onorat de întreaga lume științifică; unitatea de putere «watt» îi poartă pentru totdeauna numele.

Watt nu a inventat mașina cu abur — aceasta exista deja în forma lui Newcomen — ci a transformat-o radical prin condensatorul separat, care a redus consumul de combustibil cu circa 75%.

Alexander Graham Bell s-a născut la 3 martie 1847 în Edinburgh, Scoția, într-o familie marcată de pasiunea pentru știința vorbirii și sunetului — tatăl și bunicul său erau specialiști în fonetica și elocuțiunea — și a crescut lângă o mamă cu deficiență de auz, ceea ce i-a modelat profund vocația. Emigrat în America de Nord, a brevetat la 7 martie 1876 primul telefon practic funcțional și a fondat în 1877 Bell Telephone Company, schimbând pentru totdeauna modul în care omenirea comunică la distanță. Dincolo de telefon, Bell a contribuit la îmbunătățirea vieții persoanelor cu deficiențe de auz, a lucrat la înregistrarea sunetului și la o primitivă formă de fotofon. A murit la 2 august 1922 la Beinn Bhreagh, Nova Scotia, Canada, iar în semn de omagiu, toate liniile telefonice din America de Nord au tăcut un minut la înmormântarea sa.

Mr. Watson, come here — I want to see you.

Bell era atât de nemulțumit de telefon, pe care îl considera o intruziune în viața privată, încât a refuzat să aibă un aparat de telefon în biroul său personal.

Guglielmo Marconi s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia, fiul unui gentleman rural italian și al unei irlandeze din familia Jameson, și a manifestat încă din adolescență o fascinație profundă pentru lucrările lui Hertz și Maxwell. La numai 21 de ani a reușit să transmită semnale fără fir pe o distanță de câțiva kilometri la moșia tatălui său, iar în 1896 a obținut în Anglia primul brevet mondial pentru telegrafie fără fir. Punctul culminant al carierei sale a venit în 1901, când a transmis primul semnal radio transatlantic, de la Cornwall la Newfoundland — o distanță de peste 3.200 de kilometri — schimbând radical perspectivele comunicației globale. A primit în 1909 Premiul Nobel pentru Fizică, împărțit cu Karl Ferdinand Braun, și a continuat până la moartea sa, survenită la 20 iulie 1937 la Roma, să exploreze aplicații noi ale undelor radio, inclusiv radar și radiotelefonie pe microunde.

Have I done the world good, or have I added a menace?

Marconi era pe nava Lusitania în momentul în care a fost scufundată în 1915, dar a supraviețuit pentru că se afla pe un alt vapor în acea zi; în schimb, tocmai aparatura sa Marconi de pe Titanic a permis lansarea apelului de ajutor care a salvat circa 700 de vieți în 1912.

Rudolf Diesel s-a născut la 18 martie 1858 la Paris, din părinți germani, și a trăit o copilărie marcată de greutăți: la izbucnirea războiului franco-german din 1870, familia a fost expulzată din Franța, iar tânărul Rudolf a fost trimis la rude în Germania pentru a-și continua studiile. La Munchen a devenit protejatul inginerului Carl von Linde și a dobândit o pregătire tehnică și teoretică solidă, care l-a condus la o idee revoluționară: un motor cu ardere internă în care aprinderea combustibilului să fie produsă exclusiv prin căldura compresiei aerului, fără niciun sistem de aprindere electrică. Brevetat în 1892 și demonstrat practic în 1897 la Augsburg cu o eficiență termică fără precedent, motorul Diesel a schimbat transportul, agricultura și industria la nivel mondial. A dispărut în noaptea de 29 septembrie 1913 de pe vaporul Dresden, în Canalul Mânecii; trupul său a fost găsit zece zile mai târziu, iar împrejurările morții — sinucidere sau crimă — au rămas învăluite în mister.

Diesel a proiectat motorul său cu gândul la combustibili vegetali: în discursul de la Expoziția Mondială din Paris din 1900, a prezentat un motor funcționând cu ulei de arahide, anticipând cu o sută de ani mișcarea combustibililor bio.

Karl Friedrich Benz s-a născut pe 25 noiembrie 1844 în Mühlburg (astăzi parte din Karlsruhe), Germania, și a crescut cu visul de a crea un vehicul autopropulsat. În 1885 a construit și a testat primul automobil practic cu motor cu ardere internă — un triciclu cu motor pe benzină, cunoscut sub numele de Motorwagen —, pentru care a primit patent în 1886. El a inventat totodată mai multe componente esențiale ale automobilului, printre care aprinderea electrică, bujia și ambreiajul. Soția sa, Bertha Benz, a realizat în 1888 prima călătorie lungă cu automobilul, demonstrând lumii întregi valoarea invenției soțului ei. Benz a trăit să vadă vehiculul cu motor devenind mijlocul dominant de transport, iar numele său supraviețuiește astăzi în brandul Mercedes-Benz; s-a stins din viață pe 4 aprilie 1929, la Ladenburg, la vârsta de 84 de ani.

Bertha Benz, soția inventatorului, a întreprins în august 1888 prima călătorie lungă cu automobilul din istorie — 106 km de la Mannheim la Pforzheim — fără știrea soțului ei, demonstrând în mod practic că invenția este utilă și fiabilă.

Alexandre Gustave Eiffel s-a născut pe 15 decembrie 1832 la Dijon, Franța, și a absolvit École Centrale des Arts et Manufactures din Paris în 1855, specializându-se în construcții metalice. A fondat propria companie de inginerie în 1866 și a realizat lucrări remarcabile, printre care podul de la Bordeaux și structura metalică interioară a Statuii Libertății (1879). Opera sa cea mai celebră rămâne Turnul Eiffel, construit pentru Expoziția Universală din 1889 la Paris, un simbol mondial al îndrăznelii inginerești. După retragerea din inginerie, s-a dedicat studiului aerodinamicii și meteorologiei, construind primul laborator aerodinamic din Franța. A murit pe 27 decembrie 1923, la Paris, la vârsta de 91 de ani.

Turnul Eiffel a fost criticat violent de scriitori și artiști parizieni înainte de construire — Guy de Maupassant mânca zilnic la restaurantul de la baza turnului deoarece acolo era singurul loc din Paris de unde nu-l putea vedea.

Ferdinand Adolf August Heinrich, Graf von Zeppelin, s-a născut pe 8 iulie 1838 la Konstanz, Baden, Germania, într-o familie de nobili. A urmat o carieră militară de lungă durată, servind ca ofițer prusac și observând pentru prima dată un zbor cu balonul în 1863, pe durata Războiului Civil American. După pensionarea sa în 1890, și-a dedicat toate resursele și energia construirii dirijabilelor rigide cu cadru metalic — aeronavele care îi poartă astăzi numele. Primul zbor al dirijabilului LZ-1 a avut loc pe 2 iulie 1900, deasupra Lacului Constanța, deschizând era navigației aeriene cu aeronave mari. A murit pe 8 martie 1917, la Charlottenburg, aproape de Berlin, la vârsta de 78 de ani, înainte de a vedea înfrângerea Germaniei în Primul Război Mondial.

Zeppelin și-a văzut primul zbor cu balonul nu în Europa, ci în America — la Saint Paul, Minnesota, în 1863, în timpul Războiului Civil American, unde se afla ca observator militar.

Wilhelm Conrad Röntgen s-a născut pe 27 martie 1845 la Lennep, în Prussia (astăzi Remscheid, Germania), și și-a petrecut copilăria în Olanda, unde familia sa s-a mutat când era mic. A obținut doctoratul în fizică la Universitatea din Zürich și a predat la mai multe universități germane, inclusiv la Würzburg, unde a realizat, pe 8 noiembrie 1895, descoperirea care l-a nemuritor: razele X, un tip de radiație electromagnetică ce poate traversa materia opacă. Descoperirea sa a revoluționat medicina și fizica, aducându-i, în 1901, primul Premiu Nobel pentru Fizică acordat vreodată. Exemplar în integritatea sa, Röntgen a refuzat să breveteze descoperirea, considerând că beneficiile ei aparțin întregii omeniri, și a donat banii premiului Nobel universității. S-a stins din viață pe 10 februarie 1923, la München, la vârsta de 77 de ani.