Suflet

Cunoașterea de sine este începutul oricărei înțelepciuni.

Suntem ceea ce facem în mod repetat. De aceea, desăvârșirea nu este un act, ci un obicei.

Firea omului îi este destinul.

Nu poți intra de două ori în același râu.

Nu lucrurile în sine ne tulbură, ci părerile noastre despre lucruri.

Avem două urechi și o singură gură, ca să ascultăm mai mult și să vorbim mai puțin.

Nicăieri nu se poate retrage omul mai liniștit și mai netulburat decât în sufletul său.

Viața ta este ceea ce fac din ea gândurile tale.

Nu se cuvine să spui că cineva a trăit mult doar pentru că are părul alb și zbârciturile: acela n-a trăit mult, ci a fost mult.

Nu pentru că lucrurile sunt grele nu îndrăznim, ci pentru că nu îndrăznim sunt ele grele.

Cel care îi cunoaște pe alții este învățat; cel care se cunoaște pe sine este înțelept.

Cel care își biruie pe alții este puternic; cel care se biruie pe sine este cu adevărat tare.

Cel care întreabă este prost o clipă; cel care nu întreabă rămâne prost o viață.

Când vezi un om vrednic, caută să-l egalezi; când vezi unul nevrednic, cercetează-te pe tine însuți.

Cel mai măreț lucru din lume este să știi să-ți aparții ție însuți.

Toată nefericirea omului vine dintr-un singur lucru: că nu știe să stea liniștit într-o cameră.

Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște.

Ai curajul să te folosești de propria minte! Iată deviza luminării.

Poartă-te astfel încât să te folosești de omenire, atât în persoana ta, cât și în a oricui altcuiva, întotdeauna ca de un scop, iar niciodată numai ca de un mijloc.

Cum poate cineva să se cunoască pe sine? Niciodată prin gândire, ci prin faptă. Încearcă să-ți faci datoria și vei ști îndată ce este în tine.

Trăitul cu chibzuință, cinste și dreptate nu poate fi despărțit de traiul plăcut.

Începutul înțelepciunii este frica de Domnul.

Deșertăciunea deșertăciunilor, toate sunt deșertăciune.

Nu întru înțelepciune întreabă-te de ce zilele de mai înainte au fost mai bune decât acestea, căci nu din înțelepciune întrebi aceasta.

Lumea nu va pieri niciodată din lipsă de minuni, ci doar din lipsa mirării.

Recunoștința este cea mai înaltă formă de gândire, iar mulțumirea este fericirea îndoită de mirare.

Am spus mereu Doamne că este suficient să trăiești, iar simpla existență a lucrurilor este o desfătare a inimii.

Lasă totul să ți se întâmple: frumusețea și spaima. Doar mergi mai departe. Niciun sentiment nu este definitiv.

Ai răbdare față de tot ce este nedezlegat în inima ta și încearcă să iubești chiar întrebările.

Un lucru frumos este o bucurie pentru totdeauna: frumusețea lui crește necontenit și nu va trece niciodată în neființă.