Tradiții / Gastronomie

Patacones (numiți tostones în alte țări latino-americane) sunt felii de banane verzi (plátano verde) prăjite, strivite și prăjite din nou până devin crocante și aurii. Sunt consumați ca garnitură, gustare sau aperitiv, acompaniați de guacamole, hogao (sos de roșii și ceapă) sau fructe de mare. Sunt un element de bază al bucătăriei costiere colombiene și un simbol al culturii afro-colombiene din Pacific și Caraibe.

Chicharrón peruvian constă din bucăți de carne de porc cu șorici, fierte mai întâi în apă cu condimente și apoi prăjite în propria grăsime până devin crocante și aurii, cu un interior suculent. Este servit tradițional duminica dimineața la micul dejun cu pâine baghetă (pan francés), cartofi fierți și salsa criolla (ceapă roșie cu lămâie și ardei). Este una dintre mâncărurile de stradă cele mai îndrăgite din Lima și din orașele andine.

Caldo de Patas este o supă tradițională ecuatoriană preparată din picioare de vită fierte lent ore întregi cu mote (porumb înmuiat și fiert), lapte, ceapă albă, usturoi, coriandru și condimentul local de culoare galbenă numit color. Are o consistență bogată și gelatinoasă, datorată colagenului din oase și tendoane. Este consumat în mod tradițional duminica dimineața, considerat leac popular pentru mahmureală și întremare fizică după efort.

Alfajor este prăjitura emblematică a Argentinei, compusă din doi sau mai mulți biscuiți friabili din amidon, uniți cu dulce de leche (cremă de lapte caramelizat) și acoperiți cu ciocolată, cacao pudră sau glazură albă de zahăr. Originea sa arabă (al-hasú, umplutură) a ajuns în America Latină prin Spania colonială, iar în Argentina a evoluat într-un produs de patiserie industrială și artizanală consumat zilnic de milioane de oameni. Este vândut în fiecare magazin și chioșc din țară și există sute de branduri și variante regionale.

Lomo saltado, fâșii de vită sotate iute cu ceapă, roșii și un strop de sos de soia, servite laolaltă cu cartofi prăjiți și orez. E întâlnirea caldă dintre Anzi și Orient, într-o singură tigaie fumegândă.

Ají de gallina, pui destrămat înecat într-un sos cremos, gălbui și blând iute, îngroșat cu pâine și nuci. Se așază peste orez și cartofi, ca o îmbrățișare catifelată din bucătăria limeñă.

Causa limeña, straturi reci de piure de cartof galben acrit cu lămâie, umplute cu pui ori ton și avocado. Se taie ca un tort, apetisant și colorat, dovadă că până și cartoful poate fi sărbătoare în Peru.

Chimichurri, sosul verde și vioi de pătrunjel, usturoi, oțet și oregano, tovarășul nedespărțit al cărnii la grătar. Un strop din el trezește orice friptură și poartă parfumul verilor argentiniene.

Milanesa, șnițelul subțire învelit în pesmet și rumenit în tigaie până devine auriu și crocant. Simplu și îndrăgit, e mâncarea copilăriei ce adună familiile argentiniene la masa de seară.

Pão de queijo, bulele mici de aluat de tapioca cu brânză, crocante pe dinafară și moi ca norul înăuntru. Ies calde din cuptor și dispar iute, alături de o cafea, în diminețile braziliene.

Brigadeiro, bomboanele moi de ciocolată făcute din lapte condensat fiert și tăvălite în firimituri de ciocolată. Nelipsite la petrecerile copiilor, sunt îmbrățișarea dulce a oricărei sărbători braziliene.

Pastel de choclo, plăcinta chiliană cu miez dulce de porumb pisat, acoperind un strat de carne, ou și măsline. Se coace până crusta aurie prinde o dulceață blândă, aducând căldura toamnei în farfurie.

Pabellón criollo, farfuria de sărbătoare a Venezuelei, cu vită destrămată, fasole neagră, orez alb și felii de banană prăjită. Culorile ei stau alături ca un steag, iar gustul e casa însăși adunată pe o farfurie.

Empanadas, plăcințele coapte ori prăjite, cu marginea împletită ca o dantelă, ascunzând carne tocată, măsline și ou. Se mănâncă din mână, calde, și fiecare provincie își jură propria rețetă.

Arepas, turtițele rotunde de mălai coapte pe plită, crocante pe dinafară și pufoase înăuntru, gata să fie despicate și umplute. În Columbia și Venezuela sunt pâinea de zi cu zi, primitoare la orice masă.

Empanada, plăcințica cu marginea împletită, ascunde sub coaja aurie o umplutură bogată de carne, ceapă și măsline. Coaptă sau prăjită, se ține în palmă și se mușcă din mers pe străzile Americii de Sud.