Tradiții / Gastronomie

Halvaua, sfărâmicioasă și dulce, făcută din pastă de floarea-soarelui, se taie în felii și se gustă cu pâine sau simplă, la sfârșit de masă. În posturi și la pomeni are locul ei, un dulce vechi și smerit al meselor românești.

Baclavaua dobrogeană, cu foi de plăcintă unse cu unt, nucă multă și sirop de miere parfumat, poartă aroma bucătăriei turcești așezată pe pământ românesc. Dulce și lipicioasă, se taie în romburi și se servește cu o cafea la nisip.

Dulceața de vișine, fiartă îndelung în cazan până boabele rămân întregi și lucioase în siropul rubiniu, se pune în borcane pentru iarnă. Adusă pe o farfurioară cu un pahar de apă rece, este ospitalitatea românească dintotdeauna.

Magiunul de prune, fiert ceasuri întregi în cazanul de aramă la foc de lemne, se îngroașă până devine negru și dulce fără pic de zahăr. Pus pe pâine sau în cornulețe, ține în el toată dulceața toamnei din livada de prune.

Mustul de struguri, tulbure și dulce, băut proaspăt stors în zilele de toamnă, este bucuria culesului viei. Rece și parfumat, se soarbe din cană alături de nucă și pâine caldă, până începe încet să fiarbă și să prindă tărie.

Turta dulce, tare și parfumată cu miere și mirodenii, în forme de inimioară zugrăvite cu zahăr colorat și oglinjoară, se cumpără la iarmaroc și de Crăciun. Copilul o poartă la gât ca pe o comoară, mai mult de dor decât de mâncare.

Covrigii calzi, presărați cu susan, mac sau sare mare, se cumpără aburinzi de la colț de stradă și se rup pe drum. Împletiți în cerc, sunt gustarea de dimineață a orașului și bucuria simplă a copilului cu bănuții în palmă.

Alivencile moldovenești, cu mălai, brânză dulce, smântână și ou, coapte până se rumenesc la cuptor, sunt un desert de casă cald și mângâietor. Se taie în pătrate și se mănâncă cu smântână deasupra, cu gustul cinstit al satului.

Bulzul dulce, mămăliga umplută cu brânză și îndulcită, coaptă până prinde crustă, este mângâierea ciobanilor de la stână preschimbată în desert. Simplu și hrănitor, poartă în el gustul muntelui și al vetrei de foc.

Straturi de vinete rumenite, tocătură de carne dresă cu mirodenii și un strat cremos de sos alb, coapte până se aurează la suprafață. Se taie felii ce își păstrează forma, îmbietoare și consistente.

Un sos gros și rece de iaurt scurs, amestecat cu castravete ras, usturoi și mărar. Răcorește orice friptură fierbinte și miroase a grădină de vară scăldată în soare.

Frunze de viță fragede, rulate strâns în jurul unei umpluturi de orez, verdețuri și mirodenii, fierte încet în untdelemn și lămâie. Mici pachețele verzi, acrișoare și parfumate, gustare a răbdării.

Cocoșul fiert îndelung în vin roșu de Burgundia, cu ciuperci, ceapă mică și bucăți de slănină, până carnea se desprinde moale de pe os. Un preparat de sărbătoare al satelor franceze, cu un sos dens și aromat care cere neapărat pâine.

O tocană însorită de vinete, dovlecei, ardei și roșii, gătită încet în ulei de măsline cu ierburi de Provence. Ratatouille poartă în ea toată căldura verii din sudul Franței, servită deopotrivă caldă sau la temperatura camerei.

Tartă sărată cu aluat fraged, umplută cu un amestec cremos de ouă, smântână și bucăți de slănină afumată. Quiche Lorraine, din regiunea Lorena, se rumenește frumos la cuptor și e la fel de bună caldă sau rece.

Supă de pește pescărească din Marsilia, cu mai multe soiuri de pește de stâncă fierte în zeamă parfumată cu șofran, fenicul și coajă de portocală. Bouillabaisse se servește cu felii de pâine prăjită unse cu sos rouille.

Clătită subțire ca o dantelă, întinsă pe plita fierbinte din Bretania. Crêpe se umple dulce cu unt și zahăr sau ciocolată, ori sărat cu șuncă și brânză, împăturită cu grijă în patru.

Corn de foietaj cu unt, cu straturi nenumărate care se desfac fulg cu fulg și un miez pufos. Croissant-ul, aburind și crocant la exterior, e sufletul dimineților franceze alături de o cafea.

Fasole albă gătită ore în șir la foc mic, cu bucăți de rață confiată, cârnați și carne de porc, sub o crustă rumenă. Cassoulet-ul din sud-vestul Franței e o mângâiere caldă pentru zilele reci.

Melci copți în cochilie, îmbrăcați într-un unt verde parfumat cu usturoi și pătrunjel. Escargot-urile, delicatesă a bucătăriei franceze, se scot cu grijă cu o furculiță mică și se savurează cu pâine.

O adunare veselă de gustări mici — măsline, brânză, chorizo, cartofi cu sos picant — servite pe farfurioare, de ciugulit între prieteni. Tapas sunt mai mult decât mâncare: sunt un fel spaniol de a sta la povești.

Supă rece de roșii coapte, castraveți, ardei și usturoi, pasate fin cu ulei de măsline și oțet. Gazpacho, născut în Andaluzia, răcorește trupul în arșița verii cu prospețimea grădinii.

Omletă groasă și moale de cartofi și ceapă, prăjită încet și răsturnată cu îndemânare într-un disc auriu. Tortilla española se taie în felii ca o plăcintă și e bună la orice oră a zilei.

Șuncă crudă maturată luni și ani, tăiată în felii translucide care se topesc pe limbă cu gust dulce-sărat. Jamón ibérico e mândria Spaniei, savurat simplu, cu o felie de pâine și un pahar de vin.

Bețișoare de aluat prăjit, crocante pe dinafară și moi înăuntru, presărate cu zahăr și înmuiate în ciocolată caldă și groasă. Churros con chocolate sunt răsfățul dimineților și al nopților spaniole.

Cârnați proaspeți de porc, rumeniți pe grătar până plesnesc și capătă o crustă aurie. Bratwurst se mănâncă într-o chiflă cu muștar, la târguri și sărbători, cu miros de fum și veselie.

Varză murată fermentată încet, gătită cu boabe de ienibahar și uneori cu slănină, cu un gust acrișor și îmbietor. Sauerkraut însoțește de veacuri cârnații și carnea de porc pe mesele germane.

Covrig împletit cu o crustă maronie și lucioasă, presărat cu sare grunjoasă și moale înăuntru. Brezel-ul german se rupe cu mâna și e nelipsit din berăriile și piețele Bavariei.

Tort cu straturi de blat de ciocolată, frișcă, vișine și un strop de rachiu de vișine, îmbrăcat în fulgi de ciocolată. Schwarzwälder Kirschtorte, tortul Pădurii Negre, e o încântare festivă a cofetăriilor germane.

Tort de ciocolată dens, cu un strat subțire de gem de caise sub glazura lucioasă și fină. Sachertorte, născut la Viena, se savurează pe îndelete cu o lingură de frișcă neîndulcită.