Tradiții

Kukerii sunt participanți la un ritual de carnaval bulgăresc desfășurat în preajma Anului Nou sau a Lăsatei Secului, care poartă costume elaborate din blană și măști înfricoșătoare din lemn, împodobite cu coarne și clopoței. Alergând și sărind prin sate, ei fac zgomot mare pentru a alunga spiritele rele și bolile. Ritualul are rădăcini tracice precreștine și a fost inclus în patrimoniul cultural imaterial UNESCO.

Sâmbăta lui Lazăr (cu o săptămână înaintea Paștelui), fetele tinere umblă îmbrăcate în costume tradiționale din sat în sat, cântând cântece rituale de primăvară și dansând. Obiceiul marchează trecerea fetelor la statutul de femeie matură, pregătită pentru căsătorie. Gazdele le oferă ouă, pâine și daruri, iar urările fetelor sunt considerate aducătoare de fertilitate și sănătate.

Horo este un dans tradițional în cerc sau linie practicat în Bulgaria la sărbători comunitare, nunți, târguri și zile naționale. Participanții se țin de mâini sau de curele, executând pași sincronizați specifici fiecărei regiuni, dansul având funcție de coeziune socială și bucurie colectivă. Anumite forme de horo, precum cel de la Nestinari (dansul pe jăratic), păstrează funcția rituală precreștină de comunicare cu divinul.

În dimineața de 1 ianuarie (Sfântul Vasile), copiii și tinerii umblă din casă în casă lovind ușor adulții cu ramuri tinere de corn împodobite cu floricele de porumb, fructe uscate și fire colorate, rostind urări de sănătate și prosperitate. Ramura (survaknitsa) este considerată purificatoare și aducătoare de vitalitate celui atins. Obiceiul, cu rădăcini în ritualurile agrare de Anul Nou, este atestat documentar în Bulgaria încă din Evul Mediu.

În ziua Sfinților Constantin și Elena (3 iunie pe stil vechi / 21 mai pe stil nou), nestinarii din câteva sate din Strandzha dansează desculți pe jar încins, ținând în mâini icoane ale sfinților. Participanții intră într-o stare de transă și nu se ard, fenomenul atrăgând atenția cercetătorilor și a lumii întregi. Ritualul, cu origine posibil traco-greacă, este considerat o manifestare unică a fuziunii dintre practica precreștină și credința ortodoxă.

Rusaliile bulgare sunt spirite feminine periculoase; credincioșii evitau în perioada Rusaliilor (o săptămână după Paști) să lucreze la câmp, să coasă sau să spele, de teama acestor ființe supranaturale care pot provoca boli și nebunie. În anumite sate se organizau procesiuni de vindecare conduse de călusari (bărbați inițiați cu puteri speciale) pentru a trata persoanele atinse de rusalci. Tradiția reflectă un cult arhaic al fertilității și al apelor, anterior creștinismului.

Similar mărțișorului românesc, pe 1 martie bulgarii își oferă mărtenițe (martenitsi), snururi împletite din fire albe și roșii legate la încheietura mâinii sau la haine, purtate până la vederea primei rândunele sau a primului copac înflorit de primăvară. La vederea semnului primăverii, mărtenițele se agață de un copac înflorit sau se pun sub o piatră, sub care se crede că se vor aduna furnicile și vor aduce noroc. Obiceiul este comun și în România, Macedonia de Nord și Republica Moldova, reflectând un substrat traco-balcanic comun.