Fiu al lui Vlad Dracul și nepot al marelui Mircea cel Bătrân, Vlad s-a născut pe la anul 1431, se crede la Sighișoara, și a cunoscut din tinerețe amărăciunea ostaticelor la Poarta otomană. A ținut scaunul Țării Românești în trei rânduri, domnia sa cea mai însemnată fiind cea dintre anii 1456 și 1462, vreme în care a așezat o dreptate aspră și neîndurătoare, pedepsind fără cruțare fărădelegea și trădarea. Vestită a rămas ridicarea sa împotriva sultanului Mahomed al II-lea, cuceritorul Constantinopolului, când, în noaptea de 16–17 iunie 1462, a năvălit cu oastea sa în tabăra turcească, în cutezătorul „atac de noapte” de lângă Târgoviște. Trădat de boieri și părăsit, a fost silit să se retragă, apoi ținut ani îndelungați în surghiun la unguri. S-a întors scurt pe tron în anul 1476, dar a căzut în luptele cu turcii spre sfârșitul aceluiași an, rămânând în amintirea poporului ca domn drept și neînfricat apărător al țării.

Degas a refuzat cu îndărătnicie să fie numit impresionist, deși a expus alături de impresioniști la toate cele opt expoziții ale grupului; el preferea să se considere un realist clasic al mișcării.

Élie Carafoli s-a născut la 15 septembrie 1901 la Veria, în Macedonia (atunci Imperiul Otoman), din familie aromână, și a venit în România după Primul Război Mondial, absolvind Politehnica din București și obținând doctoratul în științe fizice la Sorbona cu o teză despre aerodinamică. Întors în țară, a fondat Laboratorul de Aerodinamică al Politehnicii din București, punând bazele școlii românești de aerodinamică și formând generații de ingineri aeronautici. A fost ales membru titular al Academiei Române în 1948, iar contribuțiile sale teoretice și experimentale i-au adus recunoaștere internațională. A murit la 24 octombrie 1983 la București, lăsând în urmă o școală de gândire aeronautică solidă.