„Bucata mare de iarbă” (Das große Rasenstück), din 1503, arată un simplu petic de pajiște mlăștinoasă privit de aproape, la nivelul solului. Dürer a redat cu precizie botanică păpădia, pătlagina, coada-șoricelului și alte ierburi, transformând un colț banal de natură într-un subiect demn de contemplat. Este privită drept una dintre primele reprezentări „ecologice” ale unui ecosistem în miniatură.

Antonio Canova s-a nascut la 1 noiembrie 1757 la Possagno, in Republica Venetiei, intr-o familie de cioplitori in piatra, si a fost crescut de bunicul sau patern dupa moartea timpurie a tatalui sau. Talentul sau a atras atentia familiei nobiliare Falier, care i-a finantata educatia, iar mutarea la Roma in 1780 i-a definit stilul neoclasic: forme pure, seninatatate olimpica si o exceptie a marmurei de o rafinare unica. Capodoperele sale, Psyche reinviata de sarutul lui Amor, Cele Trei Gratii si monumentele funerare papale, l-au consacrat ca cel mai mare sculptor al epocii sale in intreaga Europa, admirat de Napoleon, de tarini si de principi deopotriva. Dupa infrangerea lui Napoleon, Canova a intreprins o misiune diplomatica la Paris, reusind sa negocieze returnarea in Italia a sute de opere de arta jefuite, fapt pentru care a primit titlul de marchiz; a murit la Venetia pe 13 octombrie 1822.

S-a născut la 17 ianuarie 1706 la Boston, într-o familie numeroasă și cu mijloace puține, fiind unul dintre cei șaptesprezece copii ai tatălui său. Om cu multe daruri, a fost tipograf, gazetar, inventator, savant și om de stat, întruchipând înțelepciunea practică și hărnicia. A stat printre părinții fondatori ai Statelor Unite, punându-și semnătura pe Declarația de Independență, iar ca diplomat la Paris a obținut sprijinul Franței, hotărâtor pentru izbânda coloniilor. Cercetările sale asupra electricității, între care faimosul experiment cu zmeul, i-au adus faimă în întreaga lume. S-a stins la 17 aprilie 1790 la Philadelphia, plâns de un întreg popor.