Sumanul și țesăturile groase de lână, bătute la piuă până se îndeseau, făceau haina caldă de iarnă a plugarului și a ciobanului. Dimia se lucra acasă, la război, iar la piua de pe vale se ducea să se scămoșeze și să țină la ger.

În dimineața de Crăciun (7 ianuarie, pe stil vechi), bărbatul cel mai vârstnic din familie taie un stejar tânăr (badnjak) și îl aduce acasă cu mare ceremonie, stropindu-l cu grâu și vin, iar seara îl arde în vatra focului. Focul aprins cu badnjak reprezintă lumina și căldura care înnoiesc lumea odată cu nașterea lui Hristos. Cenușa rezultată este păstrată și răspândită în grădină primăvara, crezându-se că aduce fertilitate pământului.

Lacrosse, inventat de popoarele indigene nord-americane, era inițial un joc sacru jucat ca ofrandă către Creator sau ca mijloc de rezolvare a conflictelor între comunități, cunoscut în mohawk drept tewaarathon («fratele mai mic al războiului»). Jocurile durau zile întregi, câmpurile aveau kilometri în lungime și sute de jucători participau simultan. În tradiția haudenosaunee (irocheză), lacrosse este încă practicat în contexte ceremoniale, nu doar sportive, păstrându-și legătura cu spiritualitatea.