Artă

În „Libertatea conducând poporul”, Delacroix nu a pictat o zeiță abstractă, ci o femeie desculță, cu subsuoara neîngrijită și cu haina alunecată de pe piept, purtând bonetă frigiană și tricolorul. Tabloul a fost cumpărat de statul francez în 1831, dar considerat prea incendiar și ținut ascuns ani buni, departe de ochii publicului.

Wassily Kandinsky a povestit că ideea artei abstracte i-a venit când, întorcându-se acasă în amurg, a văzut în atelier o pânză de o frumusețe uluitoare, fără subiect recognoscibil — era una dintre propriile sale lucrări sprijinită pe o parte. Momentul l-a convins că obiectul figurativ îi dăuna picturii.

Piet Mondrian a plecat de la peisaje și copaci pictați naturalist și, treptat, i-a redus la o rețea de linii. Într-o serie de studii cu un pom, ramurile se transformă lent într-o țesătură de linii orizontale și verticale, până când motivul aproape dispare. Aceasta este calea documentată prin care a ajuns la abstracția lui geometrică.

Malevici a dus abstracția până la limită cu „Compoziția suprematistă: alb pe alb” (1918), în care un pătrat aproape alb plutește pe un fond tot alb, deosebit doar prin nuanțe fine și prin urma pensulei. Pentru el, suprematismul însemna supremația simțirii pure în artă, dincolo de obiecte. Lucrarea se află la Museum of Modern Art din New York.

În 1877 James McNeill Whistler a expus „Nocturne in Black and Gold: The Falling Rocket”, o pânză aproape abstractă a unui foc de artificii. Criticul John Ruskin l-a acuzat că cere bani „aruncând o oală de vopsea în obrazul publicului”, iar Whistler l-a dat în judecată pentru calomnie. A câștigat procesul, dar despăgubirea a fost de un singur bănuț, iar cheltuielile l-au adus în pragul falimentului.

Seria „Woman” a lui Willem de Kooning a șocat lumea artei la începutul anilor ’50, fiindcă readucea figura umană într-un moment când abstracția pură era la modă. De Kooning a reluat obsesiv „Woman I”, pictând, răzuind și repictând timp de aproape doi ani; se spune că a fost gata să o abandoneze până când criticul Meyer Schapiro l-a încurajat să o considere terminată.

Nu sunt un pictor abstract. Nu mă interesează relația dintre culoare și formă sau altceva asemănător. Mă interesează doar să exprim emoțiile umane fundamentale: tragedia, extazul, destinul.