Artă

Știai că vitraliile catedralei Chartres din Franța, realizate în secolul al XIII-lea, folosesc un albastru atât de intens și de greu de reprodus încât a rămas cunoscut sub numele de „albastru de Chartres”? Rețeta exactă a acelei sticle medievale s-a pierdut.

Știai că mozaicurile bizantine din bazilica San Vitale din Ravenna erau montate ușor înclinat și neregulat, tocmai ca fiecare tesela de sticlă aurită să prindă lumina din alt unghi și să facă suprafața să scânteieze ca și cum ar fi vie?

Știai că teselele aurii din mozaicurile bizantine se făceau prinzând o foiță subțire de aur între două straturi de sticlă topită, pentru ca strălucirea metalului să fie protejată și să nu se șteargă cu secolele?

Știai că porțelanul adevărat a fost inventat în China, iar în Europa secretul fabricării lui a rămas necunoscut mai bine de o mie de ani, până când, în 1708-1710, Johann Friedrich Böttger l-a redescoperit la Meissen, în Saxonia?

Știai că manufactura de porțelan de la Meissen și-a marcat piesele cu două săbii încrucișate în albastru, unul dintre cele mai vechi mărci comerciale din lume folosite fără întrerupere, din 1720 până astăzi?

Știai că, timp de secole, europenii au numit porțelanul fin „aurul alb”, iar unii conducători erau atât de fascinați de el încât Augustus cel Puternic al Saxoniei a schimbat un regiment întreg de dragoni cu 151 de vaze mari de porțelan chinezesc?

Știai că sticlarii din Murano au fost mutați cu forța pe insula Murano de lângă Veneția încă din anul 1291, oficial din cauza riscului de incendii, dar și pentru a le păzi secretele meșteșugului, iar celor care fugeau cu secretele li se puteau confisca bunurile sau li se putea trimite urmăritori?

Știai că maeștrii din Murano au inventat cristalul „cristallo”, o sticlă aproape perfect transparentă și incoloră, precum și tehnica „millefiori” (o mie de flori), în care felii minuscule de baghete colorate formează modele florale în interiorul sticlei?

Știai că renumita Manufactură a Gobelinilor din Paris a preluat numele de la o familie de vopsitori, Gobelin, faimoși pentru un roșu stacojiu spectaculos, iar de atunci cuvântul „gobelin” a ajuns să însemne în multe limbi tapiseria țesută cu mâna?

Știai că o tapiserie fină țesută manual putea cere mai mult de un an de muncă pentru câțiva metri pătrați, iar un țesător experimentat realiza uneori doar câțiva centimetri pătrați pe zi?

Știai că ouăle imperiale Fabergé, create pentru țarii Rusiei între 1885 și 1917, ascundeau de fiecare dată o „surpriză” în interior — un cocoșel mecanic care cânta, o trăsură miniaturală de aur sau un mic portret — iar niciun ou nu semăna cu altul?

Știai că din cele aproximativ 50 de ouă imperiale Fabergé făcute pentru familia țarilor, câteva sunt și astăzi dispărute, considerate pierdute după Revoluția Rusă din 1917?

Știai că, în manuscrisele iluminate medievale, cuvântul „iluminat” nu se referă la lumină, ci la aurul folosit din belșug: foița de aur reflecta lumina lumânărilor și făcea paginile să pară că strălucesc din interior?

Știai că albastrul cel mai prețios din miniaturile medievale, „albastru ultramarin”, se obținea din piatra semiprețioasă lapis lazuli adusă tocmai din Afganistan și era uneori mai scump decât aurul, motiv pentru care se folosea mai ales pentru veșmântul Fecioarei Maria?

Știai că în caligrafia islamică, unde reprezentarea figurilor era evitată în arta religioasă, scrisul frumos a devenit forma supremă de artă, iar un singur cuvânt putea fi transformat într-un desen complex, uneori chiar în forma unei păsări sau a unui leu?

Știai că lacul japonez „urushi” se obține din seva unui arbore și că un obiect fin de lac putea primi zeci de straturi subțiri, fiecare lăsat să se usuce și lustruit, astfel încât o singură piesă cerea uneori luni întregi de lucru?

Știai că seva proaspătă de urushi folosită la lacul japonez este atât de puternică încât poate provoca iritații serioase ale pielii, asemenea celor date de iedera otrăvitoare, dar după uscarea completă lacul devine dur, lucios și rezistent la apă?

Știai că tehnica japoneză „maki-e” înseamnă literal „imagine presărată” și constă în presărarea de pulbere fină de aur sau argint peste lacul încă umed, pentru a crea decoruri strălucitoare pe cutii, evantaie și mobilier?

Știai că unele covoare orientale au un număr uriaș de noduri — sute de noduri pe fiecare centimetru pătrat la piesele foarte fine — și că un covor mare țesut manual putea reprezenta ani întregi de muncă pentru mai multe persoane?

Știai că multe covoare orientale tradiționale conțin, intenționat, o mică imperfecțiune sau o abatere de la simetria modelului, dintr-o smerenie a meșterului, ideea fiind că doar creația divină poate fi perfectă?

Știai că renumitul covor Ardabil, țesut în Persia în secolul al XVI-lea și păstrat azi la Londra, are peste 26 de milioane de noduri și poartă o inscripție cu numele meșterului și anul, unul dintre cele mai celebre covoare din lume?

Știai că arta emailului „cloisonné” presupune lipirea unor firicele metalice subțiri pe suprafața obiectului, formând mici compartimente care se umplu apoi cu pastă de sticlă colorată și se ard, ca niște vitralii miniaturale pe metal?

Știai că, în arta cărții, legătorii medievali întăreau uneori copertele cu plăci de fildeș, argint sau chiar pietre prețioase, iar unele cărți sfinte erau atât de valoroase încât se păstrau în lanțuri pentru a nu fi furate din biblioteci?

Știai că pergamentul folosit la manuscrisele medievale se făcea din piele de animal, iar pentru o singură carte mare, groasă, era nevoie de pieile a zeci sau chiar sute de miei ori viței?

Știai că în România icoanele pe sticlă sunt pictate „invers”, pe spatele plăcii de sticlă, astfel încât meșterul trebuie să înceapă cu detaliile care apar în față — mai întâi conturul și trăsăturile, abia la urmă fundalul — gândind imaginea în ordine inversă?

Știai că centre precum Nicula, Șcheii Brașovului, Făgăraș și zona Sibiului au dat naștere unor adevărate „școli” de icoane pe sticlă, fiecare cu stilul, culorile și felul ei de a înfățișa sfinții, devenite artă populară românească de recunoscut?

Știai că ceramica de Horezu din România a fost înscrisă în 2012 pe lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO, iar semnul ei cel mai cunoscut este „cocoșul de Horezu”, pictat cu penajul desfăcut ca un evantai colorat?

Știai că olarii din Horezu folosesc pentru decorarea vaselor un instrument simplu numit „gaiță” sau „cornul”, un corn de vită cu o pană de gâscă la vârf, prin care lasă să curgă smalțul colorat trasând liniile fine ale modelelor?

Știai că unele porțeluri chinezești fine „albastru-alb” din perioada dinastiei Ming își datorau albastrul strălucitor unui oxid de cobalt importat din Persia, numit de meșteri „albastru mahomedan”, semn al schimburilor comerciale de-a lungul Drumului Mătăsii?