Carte

Un bătrân din Pateric a fost întrebat de un frate mai tânăr de ce citește mereu aceleași cuvinte, deși le știe pe de rost. Bătrânul a luat un coș vechi de nuiele, plin de găuri, și i-a cerut fratelui să aducă în el apă din râu. Fratele a alergat, dar apa se scurgea până să ajungă. „E în zadar, coșul rămâne gol”, a zis el. „Privește însă”, a răspuns bătrânul: „coșul, deși gol, s-a spălat și s-a curățat.” Așa lucrează și cuvântul bun asupra minții: chiar de nu-l ții tot, trecând mereu prin tine, te curăță pe dinăuntru.

Un frate tânăr s-a plâns unui bătrân din pustie că citește Scriptura, dar nu ține minte nimic. Bătrânul i-a dat un coș vechi, ciuruit, și i-a cerut să aducă apă de la râu. De fiecare dată apa se scurgea până ajungea înapoi. „Vezi, părinte, e în zadar”, a zis fratele. Bătrânul l-a privit blând: „Uită-te la coș.” Și coșul, spălat de atâtea drumuri, era acum curat și strălucitor. „Așa lucrează cuvântul citit”, a spus bătrânul, „chiar de nu-l ții minte, el te curăță trecând prin tine.”

Un frate a întrebat pe un bătrân: „De ce mă cheamă să scriu ceea ce am înțeles, dacă alții au scris mai bine decât mine?” Bătrânul i-a arătat un pom din grădină, plin de roade, și lângă el un pomișor firav abia răsărit. „Pomul mare hrănește azi”, a zis. „Dar dacă cel mic nu ar crește, cine ar hrăni mâine? Scrie ce ai înțeles, nu ca să te asemeni cu cei mari, ci ca să nu se sfârșească pomul odată cu ei.”

Un ucenic citea în fiecare zi din aceeași carte sfântă, dar rămânea la fel de neliniștit. S-a dus la bătrânul din pustie și l-a întrebat: „Părinte, citesc mereu și nu se schimbă nimic în mine.” Bătrânul i-a dat un coș vechi și l-a trimis să aducă apă din izvor. Apa se scurgea toată prin împletitura desfăcută. „Nu pot aduce nimic”, a spus ucenicul. „Privește coșul”, i-a răspuns bătrânul. Se făcuse curat prin apa care trecuse. „Așa lucrează și cuvântul citit: chiar de nu-l ții, te spală în trecerea lui.”

Un călugăr tânăr se lăuda că a citit toate cărțile din bibliotecă. Bătrânul stareț l-a rugat să-i spună un singur cuvânt care să-i țină cald la inimă în ceasul greu. Tânărul a înșirat titluri și autori, dar niciun cuvânt nu i-a venit. Atunci starețul a spus: „Ai trecut prin multe cărți, dar niciuna n-a trecut prin tine. Mai bine o pagină trăită decât o mie doar știute.”