Carte

Știai că una dintre primele biblioteci publice ale lumii antice a fost celebra Bibliotecă din Alexandria, întemeiată în Egiptul ptolemaic în secolul al III-lea î.Hr., care aspira să adune toate cărțile lumii cunoscute?

Știai că prima lege modernă a dreptului de autor a fost „Statute of Anne”, adoptată în Anglia în 1710, care recunoștea pentru prima dată autorii, nu doar tipografii, drept titulari ai drepturilor asupra operelor lor?

Știai că scriitorul american Samuel Langhorne Clemens a semnat sub pseudonimul „Mark Twain”, o expresie de pe fluviul Mississippi care însemna o adâncime a apei de două stânjeni, sigură pentru navigație?

Știai că romanciera engleză Mary Ann Evans a scris sub pseudonimul masculin „George Eliot” pentru a fi luată în serios într-o epocă în care femeile erau adesea asociate doar cu romanele sentimentale?

Știai că surorile Brontë și-au publicat primele opere sub pseudonimele masculine Currer, Ellis și Acton Bell, iar J.K. Rowling și-a semnat numele cu inițiale pentru ca băieții să nu evite o carte scrisă de o femeie?

Știai că printre cei mai prolifici scriitori din istorie se numără spaniola Corín Tellado și britanica Barbara Cartland, autoare de romane de dragoste, creditate cu sute de titluri și sute de milioane de exemplare vândute?

Știai că prolificul autor de science-fiction Isaac Asimov a scris sau editat peste 500 de cărți, acoperind aproape toate domeniile cunoașterii, de la ficțiune și istorie până la manuale de știință?

Știai că romanul „Pe aripile vântului” al Margaretei Mitchell, câștigător al Premiului Pulitzer în 1937, a fost singura carte publicată de autoare în timpul vieții, devenind totuși unul dintre cele mai vândute romane americane?

Cărțile sunt un fel de magie portabilă, unică.

Dacă vrei să fii scriitor, trebuie să faci mai presus de orice două lucruri: să citești mult și să scrii mult.

Descrierea începe în imaginația scriitorului, dar trebuie să se sfârșească în cea a cititorului.

Nu e nimic de scris. Tot ce faci e să te așezi la mașina de scris și să sângerezi.

Scrie propoziția cea mai adevărată pe care o cunoști.

Viața nu e ceea ce ai trăit, ci ceea ce îți amintești și cum ți-o amintești ca s-o povestești.

O carte trebuie să fie toporul care sparge marea înghețată dinlăuntrul nostru.

Nu scrie că e lună; arată-mi lumina lunii sclipind pe cioburi de sticlă.

Un clasic e o carte care nu isprăvește niciodată de spus ceea ce are de spus.

Un clasic e o carte care nu și-a epuizat niciodată tot ce are de comunicat cititorilor săi.

Cine nu citește va trăi o singură viață. Cel care citește va trăi cinci mii de vieți.

Cartea este o asigurare de viață, o mică anticipare a nemuririi.

Nu suntem liberi să nu citim; puterea de a citi, odată dobândită, nu mai poate fi ștearsă.

Un scriitor nu este decât cineva care se folosește de limbaj pentru a spune adevăruri despre ceea ce este imaginar.

O carte e mai mult decât suma părților sale; ea trăiește prin cititorul care o deschide.

Basmele nu le spun copiilor că balaurii există. Copiii știu deja că balaurii există. Basmele le spun copiilor că balaurii pot fi înfrânți.

Dacă vrei să știi cum e un om, uită-te la felul în care își tratează cărțile, nu semenii.

Dacă există o carte pe care vrei s-o citești, dar care nu a fost încă scrisă, atunci tu ești cel care trebuie s-o scrie.

Nu există o disperare mai mare decât aceea de a purta în tine o poveste nespusă.

Nu iubesc omul; iubesc ceea ce mistuie el.

Nu toți cei care rătăcesc sunt pierduți.

Într-o zi vei fi destul de mare ca să începi iarăși să citești basme.