Natură

Știai că, în schimbul hranei pe care o primesc de la copaci prin rădăcini, ciupercile din micoriză dau arborelui apă și minerale culese din sol? Este o prietenie veche de milioane de ani, din care amândoi au de câștigat.

Știai că baobabul african își îngroașă trunchiul ca un butoi uriaș pentru a păstra apa? Un singur baobab poate stoca mii de litri în lemnul său spongios, ajutându-l să treacă prin lunile lungi de secetă.

Știai că baobabii ating vârste de peste o mie de ani? Din pricina trunchiului lor răsucit, cu crengile ridicate ca niște rădăcini, o veche legendă africană spune că zeii i-au plantat cu susul în jos.

Știai că arborele ginkgo biloba este numit „fosilă vie”? Neamul lui creștea pe Pământ încă de pe vremea dinozaurilor, iar frunza lui în formă de evantai a rămas aproape neschimbată de peste 200 de milioane de ani.

Știai că, la Hiroshima, câțiva arbori ginkgo aflați aproape de locul exploziei din 1945 au supraviețuit și au înmugurit din nou în primăvara următoare? De atunci, ginkgo este privit în Japonia ca un simbol al speranței și al vieții care renaște.

Știai că scoarța albă și subțire a mesteacănului se desprinde în foi ca hârtia? Popoarele din nordul lumii o foloseau odinioară drept material de scris și pentru a face vase și acoperișuri ușoare.

Știai că mesteacănul este unul dintre primii copaci care se așază pe un teren gol sau ars? Fiind iubitor de lumină și crescând repede, el pregătește pământul și umbra pentru copacii mai pretențioși care vin după el.

Știai că pădurea amazoniană este numită adesea „plămânul verde al planetei”? Ea acoperă o suprafață uriașă și adăpostește o parte însemnată din toate speciile de plante și animale de pe uscat.

Știai că prin fotosinteză frunzele preiau dioxid de carbon din aer și, cu ajutorul luminii soarelui, îl transformă în hrană, eliberând oxigenul pe care îl respirăm? Practic, copacii se hrănesc cu lumină și ne dăruiesc aerul curat.

Știai că verdele frunzelor vine de la clorofilă, substanța care prinde lumina soarelui? Toamna, când clorofila se retrage, ies la iveală culorile ascunse — galbenul și portocaliul — care erau acolo tot timpul, doar acoperite.

Știai că rășina scursă din rănile copacilor de rășinoase se poate întări și, îngropată milioane de ani, se preface în chihlimbar? Uneori, în bobul de chihlimbar rămâne prinsă câte o insectă mică, păstrată neatinsă din vremuri străvechi.

Știai că rășina nu curge fără rost? Ea este leacul copacului: acoperă rănile din scoarță, astupă crăpăturile și oprește insectele și ciupercile dăunătoare să pătrundă în lemn.

Știai că pădurile bătrâne, rămase neatinse de om, adăpostesc mult mai multă viață decât cele tinere? Copacii uscați și trunchiurile căzute, care putrezesc încet, hrănesc ciuperci, gândaci, păsări și nenumărate alte viețuitoare.

Știai că în Munții Făgăraș și în alte locuri din Carpați se mai păstrează păduri virgine, adică rămase neatinse de mâna omului? Unele dintre pădurile de fag din România sunt trecute pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

Știai că teiul are un loc de cinste în sufletul românilor? Sub un tei bătrân își plimba adesea gândurile poetul Mihai Eminescu, iar mireasma florilor de tei a rămas în multe dintre versurile lui.

Știai că floarea de tei, culeasă la începutul verii, este de veacuri un leac de casă în satul românesc? Din ea se face un ceai binemirositor, folosit pentru liniștire și pentru alinarea răcelilor.

Știai că stejarul a fost dintotdeauna, la români, simbolul puterii și al statorniciei? Un stejar poate trăi sute de ani, iar sub coroana lui largă se adunau odinioară oamenii la sfat și la sărbători.

Știai că un stejar bătrân hrănește o lume întreagă? Ghindele lui sunt hrană pentru veverițe, mistreți și păsări, iar în scoarța și frunzele lui trăiesc sute de feluri de insecte — mai multe decât găzduiește aproape orice alt copac de la noi.

Știai că tisa este unul dintre cei mai longevivi arbori din Europa, ajungând la sute și chiar peste o mie de ani? La noi este o raritate ocrotită de lege, iar semințele și frunzele ei sunt otrăvitoare, ceea ce i-a adus faima de copac de taină.

Știai că un copac mare poate ridica prin trunchi, într-o singură zi de vară, sute de litri de apă — de la rădăcini până la cele mai înalte frunze? Apa urcă prin niște canale subțiri ca firul de păr, trasă în sus pe măsură ce frunzele o lasă să se evapore.

Știai că discul din mijlocul florii-soarelui nu este o singură floare, ci sute până la peste o mie de flori mici, așezate în spirale ce urmează șirul lui Fibonacci? Fiecare sămânță provine dintr-o floricică separată.

Știai că în Olanda secolului al XVII-lea a existat „mania lalelelor” (tulipomania), când bulbii rari de lalea au ajuns să coste cât o casă? În 1637 prețurile s-au prăbușit brusc, într-una dintre primele bule speculative din istorie.

Știai că florile de lalea urmează lumina și se deschid la căldură, iar petalele lor se mișcă chiar și după tăiere? O lalea pusă în vază poate crește mai mulți centimetri în zilele următoare, continuând să se întindă spre lumină.

Știai că nufărul își deschide florile dimineața și le închide seara, iar unele specii se scufundă sub apă peste noapte? Frunzele lui plutitoare, late și cerate, resping apa și lasă picăturile să alunece ca niște mărgele.

Știai că lotusul are un efect de autocurățare atât de eficient încât apa și murdăria alunecă imediat de pe frunzele sale? Fenomenul, numit „efectul de lotus”, a fost studiat de oameni de știință și imitat în vopsele și materiale care se curăță singure.

Știai că semințe de lotus vechi de peste o mie de ani, găsite într-un lac secat din China, au germinat cu succes? Este una dintre cele mai longevive dovezi că o sămânță poate păstra viața adormită vreme de secole.

Știai că trandafirii au însoțit omenirea de peste cinci mii de ani și că aproape toate soiurile parfumate de azi provin din câteva specii sălbatice? Pentru un gram de ulei de trandafir sunt nevoie de câteva mii de petale culese la răsărit.

Știai că măceșul, fructul roșu al trandafirului sălbatic, conține de câteva ori mai multă vitamina C decât citricele? În vremuri de restriște a fost folosit ca leac și hrană, iar din el se prepară și astăzi siropuri și ceaiuri.

Știai că floarea de colț crește pe stâncile înalte ale munților și că perișorii ei albi, pufoși, o feresc de frig și de razele puternice ale soarelui de altitudine? Aspectul ei de stea de lână este de fapt o armură împotriva gerului.

Știai că floarea de colț este o plantă ocrotită prin lege în România și în multe țări alpine? Odinioară era culeasă atât de mult, ca semn de curaj al celui care urca după ea, încât aproape a dispărut de pe unele culmi.