Oameni

Ludwig van Beethoven s-a născut la 17 decembrie 1770 în Bonn, Germania, într-o familie de muzicieni de curte, și a dat dovadă de un talent excepțional încă din copilărie. Mutat la Viena în 1792, a studiat cu Haydn și a cucerit rapid lumea muzicală europeană prin forța și originalitatea compozițiilor sale. Pe la 1796 a început să-și piardă auzul, o tragedie personală copleșitoare pe care a transformat-o în combustibil creator, compunând unele dintre cele mai mari capodopere ale sale, inclusiv Simfonia a IX-a, în deplină surditate. Caracterul său era marcat de o independență feroce, o profundă nevoie de libertate și o căutare neîncetată a sublimului în muzică. A murit la Viena pe 26 martie 1827, lăsând o operă care a schimbat pentru totdeauna cursul muzicii occidentale.

Beethoven obișnuia să-și toarne apă rece pe cap înainte de a compune, crezând că îi stimulează creativitatea, un obicei care îi irita adesea vecinii de la etajele de jos.

Știai că Beethoven își vâra capul într-un lighean cu apă rece în fiecare dimineață, convins că îi limpezește mintea? Adesea turna atâta apă peste el încât aceasta se prelingea prin podea la vecinii de dedesubt, iar când era prins de o idee muzicală uita cu totul de udătură și rămânea locului, ud leoarcă, murmurând.

Știai că Beethoven, când voia o ceașcă de cafea, număra cu grijă exact șaizeci de boabe pentru fiecare porție? Ținea mult la ritualul acesta și, se spune, le număra bob cu bob, ca și cum ar fi potrivit note pe o partitură.

Știai că, atunci când se apuca să compună, Ludwig van Beethoven își turna adesea apă rece pe mâini și pe cap, uneori atât de multă încât uda podeaua și se scurgea la vecinii de dedesubt? Credea că răcoarea îi limpezește mintea și îi stârnește ideile muzicale.