Oameni

Immanuel Kant s-a nascut la 22 aprilie 1724 in Konigsberg (Prusia), intr-o familie luterana modesta, si a trait intreaga viata in acelasi oras fara a-l parasi vreodata. A studiat si a predat la Universitatea din Konigsberg, devenind profesor de logica si metafizica, iar in 1781 a publicat Critica ratiunii pure, una dintre cele mai influente opere filosofice din istorie. Prin imperativul categoric, principiul ca trebuie sa actionam doar dupa maxime care sa poata deveni legi universale, a pus bazele eticii deontologice moderne. Integru si disciplinat in viata personala, Kant nu s-a casatorit niciodata si a trait cu o rigoare exemplara. A murit la 12 februarie 1804, la varsta de 79 de ani, lasand o mostenire filosofica ce a schimbat definitiv gandirea occidentala.

Actioneaza numai conform acelei maxime prin care poti voi, in acelasi timp, ca ea sa devina o lege universala.

Kant era atat de punctual in plimbarea sa zilnica de la ora 15:30 prin Konigsberg, incat locuitorii orasului isi potriveau ceasurile dupa el, desi nu a calatorit niciodata mai departe de cateva zeci de kilometri de locul nasterii sale.

Știai că Immanuel Kant era atât de punctual în plimbarea lui zilnică, încât se spune că vecinii din Königsberg își potriveau ceasurile după el? Ieșea pe aceeași cărare, la aceeași oră, an de an, iar legenda adaugă că singura dată când și-a stricat orarul a fost când a citit „Emil” al lui Rousseau și a uitat de lume.

Știai că Immanuel Kant nu a părăsit aproape niciodată orașul său natal? A trăit și a murit la Königsberg, cutreierând cu mintea universul întreg fără să se depărteze mai mult de câteva zeci de kilometri de casă. Scria despre popoare și tărâmuri îndepărtate bazându-se pe cărți, jurnale de călătorie și conversații cu negustori și călători.

Știai că filosoful Immanuel Kant își regla plimbarea zilnică cu o asemenea precizie încât vecinii din Königsberg spuneau că își pot potrivi ceasurile după el? Pornea la aceeași oră în fiecare după-amiază, pe același drum, atât de riguros încât aleea pe care mergea a rămas în amintire drept „aleea filosofului”.

Două lucruri îmi umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu nouă și crescândă: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.

Două lucruri îmi umplu sufletul de o admirație și o venerație mereu nouă și tot mai mare, cu cât mă gândesc mai des și mai stăruitor la ele: cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine.