Oameni

Petre Tutea s-a nascut pe 6 octombrie 1902 in Boteni, judetul Muscel, intr-o familie de preot, si si-a desavarsit studiile cu un doctorat in drept administrativ la Cluj (1929). Filosof, eseist si ganditor crestin, a fost supranumit Socrate al romanilor pentru modul socratic in care isi transmitea ideile, prin dialog viu si ironie spirituala fara seaman. Arestat in 1948 de regimul comunist, a petrecut 13 ani in temnita (la Ocnele Mari si alte inchisori) si inca 28 de ani in diverse forme de arest la domiciliu si supraveghere, publicand aproape nimic inainte de 1989. Credinta ortodoxa l-a sustinut de-a lungul tuturor incercarilor: repunea mereu persoana umana in relatie directa cu Dumnezeu, fara de care, spunea el, omul vine de nicaieri si merge spre nicaieri. A murit pe 3 decembrie 1991 la Bucuresti, iar opera sa, abia atunci difuzata larg, a fascin at generatii de cititori.

Fara Dumnezeu, omul ramane un biet animal rational si vorbitor, care vine de nicaieri si merge spre nicaieri. El ramane asa chiar daca este laureat al premiului Nobel sau maturator.

Desi a trait pana la 89 de ani si a suferit decenii de persecutie, nu s-a plans niciodata de soarta sa; cand cineva il intreba cum a rezistat, raspundea simplu: prin rugaciune si prin umor.