Oameni

Știai că Pablo Picasso a primit la botez un șir amețitor de nume, moștenire de la sfinți și rude? Se spune că prima vorbă rostită de copil ar fi fost „piz”, prescurtarea de la lápiz, adică „creion”. Detaliul e pitoresc și mult repetat, dar ține mai degrabă de legenda familiei decât de un fapt ce se poate dovedi.

Știai că Picasso a fost la un moment dat luat la întrebări de poliția pariziană în legătură cu furtul Mona Lisei de la Luvru, în 1911? Prietenul său, poetul Guillaume Apollinaire, cumpărase cândva niște statuete furate din muzeu, iar ancheta a atins și cercul lor. Amândoi au fost până la urmă găsiți nevinovați de furtul tabloului.

Știai că imensa pânză „Guernica” a lui Pablo Picasso este pictată doar în alb, negru și tonuri de gri? Artistul a renunțat cu bună știință la culoare pentru a reda oroarea bombardării orașului bască Guernica din 1937, dându-i lucrării aerul sec al unei fotografii de ziar. Picasso a cerut ca tabloul să nu se întoarcă în Spania cât timp aceasta nu va fi liberă; abia în 1981, după moartea lui Franco, opera a ajuns în cele din urmă la Madrid.

Eu nu caut, eu găsesc.

Arta spală de pe suflet praful vieții de zi cu zi.

În cubismul lor de dinainte de 1914, Picasso și Braque pictau uneori atât de asemănător încât nici ei nu mai deosebeau cu ușurință o pânză de alta. Braque a comparat legătura lor cu doi alpiniști legați de aceeași coardă. Din acest motiv, multe lucrări din acea perioadă rămân dificil de atribuit fără studiu atent.

Juan Gris, al treilea mare nume al cubismului alături de Picasso și Braque, a pictat în 1912 un „Portret al lui Picasso”, un omagiu adus prietenului său în chiar limbajul pe care acesta îl inventase. Gris a adus în cubism o rigoare aproape geometrică și culori mai limpezi. Tabloul se află la Art Institute of Chicago.

Nu caut, găsesc.

Fovismul a fost extrem de scurt ca mișcare organizată, durând în esență doar câțiva ani, între aproximativ 1904 și 1908. După aceea, artiștii au apucat drumuri foarte diferite: Derain s-a întors spre un clasicism sobru, iar Braque a alunecat spre cubism alături de Picasso.

Rivera a studiat și a picta în Europa înainte de a-și defini stilul muralist: a petrecut ani la Paris, unde a lucrat în manieră cubistă și l-a frecventat pe cercul lui Picasso. O călătorie în Italia, unde a studiat frescele renascentiste, l-a convins să adopte fresca monumentală la întoarcerea în Mexic.

Cubismul (din 1907) descompune obiectele în fațete geometrice și le arată simultan din mai multe unghiuri, spărgând perspectiva tradițională. Pablo Picasso a deschis drumul cu „Domnișoarele din Avignon”.

Cubismul a fost dezvoltat împreună de Pablo Picasso și Georges Braque, care lucrau atât de apropiat încât uneori tablourile lor din acea perioadă sunt greu de deosebit; Braque a introdus și tehnica colajului în pictură.

Pablo Picasso a fost copilul-minune al Malagăi, care la paisprezece ani intra deja la Școala de Arte Frumoase din Barcelona. De-a lungul vieții s-a reinventat mereu, trecând prin perioada albastră a tristeții, cea trandafirie a tandreței, și născând apoi, împreună cu Georges Braque, cubismul care a spart formele lumii în fațete. În Guernica a strigat pe pânză durerea unui sat bombardat, în alb, negru și cenușiu, ca un bocet fără culoare. A lăsat în urmă mii de lucrări, ca un izvor care nu a secat niciodată.