Oameni

Vincent Willem van Gogh s-a născut pe 30 martie 1853 în Zundert, Olanda, fiu de pastor protestant, și a trăit o viață zbuciumată, marcată de căutare spirituală și suferință lăuntrică. Abia la 27 de ani a început să picteze cu adevărat, iar în mai puțin de un deceniu a creat aproximativ 2 100 de lucrări, printre care Noaptea înstelată, Floarea-soarelui și Câmpul de grâu cu corbi. A trăit în sărăcie aproape permanentă, susținut cu devotament de fratele său Theo, cu care a purtat o corespondență excepțională. Chinuit de crize psihice severe, a petrecut un an într-un azil la Saint-Rémy-de-Provence. S-a stins pe 29 iulie 1890 la Auvers-sur-Oise, la 37 de ani, la scurtă vreme după ce s-a împușcat, recunoscut ca geniu abia după moarte.

Caut, mă strădui, sunt în asta cu toată inima mea.

În cei zece ani de carieră activă, Van Gogh a vândut o singură pictură în timpul vieții sale: Vie roșie la Arles, cumpărată în 1890 de pictorița Anna Boch cu 400 de franci.

Știai că Vincent van Gogh a vândut în timpul vieții foarte puține tablouri și trăia aproape întreg pe banii trimiși lună de lună de fratele său Theo? Cei doi și-au scris sute de scrisori, iar din ele cunoaștem astăzi gândurile pictorului mai bine decât din orice jurnal. Theo a murit la doar șase luni după Vincent, iar cei doi frați odihnesc acum unul lângă altul, sub același verde de iederă.

Știai că Van Gogh s-a apucat serios de pictură abia pe la douăzeci și șapte de ani, după ce eșuase pe rând ca negustor de artă, ca profesor și ca predicator laic printre minerii din Borinage? A pictat frenetic doar vreo zece ani, dar a lăsat în urmă peste opt sute de tablouri. Cel care a crezut de la început în el a fost tot Theo, fratele.

Știai că Vincent van Gogh a vândut, după toate probabilitățile, o singură pictură în timpul vieții — „Via roșie” — deși a lăsat în urmă peste 800 de tablouri? A trăit din banii trimiși de fratele său Theo și a început să picteze serios abia în jurul vârstei de 27 de ani, după ce eșuase ca negustor de artă, ca profesor și ca predicator.

Adesea mi se pare că noaptea e mai vie și mai bogat colorată decât ziua.

În ce mă privește, nu știu nimic cu adevărată siguranță, dar priveliștea stelelor mă face mereu să visez.

Pentru inima mea, a privi stelele nu m-a făcut niciodată să visez altfel decât atunci când privesc pe hartă punctele negre care însemnă orașele și satele.

Când am o nevoie teribilă de religie, ies noaptea afară și pictez stelele.

Știai că „Noaptea înstelată” a fost pictată de Vincent van Gogh dintr-o cameră de sanatoriu? În anul 1889 se internase de bunăvoie la ospiciul Saint-Paul-de-Mausole, lângă Saint-Rémy, iar priveliștea cerului o zărea pe fereastra chiliei sale, în zori. Cerul vălurit, cu stele ce se rotesc ca niște vârtejuri, nu era însă ceea ce vedea aievea: satul de dedesubt și chiparosul înalt le-a adăugat din amintire și din închipuire.

Ce aș fi eu fără această credință în meseria mea, fără sprijinul de a crede în artă?

Știai că planșa „Ploaie subită peste podul Ōhashi din Atake” a lui Hiroshige l-a fascinat atât de mult pe Vincent van Gogh încât acesta a copiat-o în ulei? Liniile fine și oblice ale ploii, tăiate una câte una în lemn, cereau o măiestrie deosebită a gravorului. Van Gogh a adăugat pe marginea copiei sale caractere japoneze, deși nu le înțelegea sensul.

Vincent van Gogh a vândut foarte puține tablouri în timpul vieții, iar „Podgoria roșie” (Vigne rouge à Montmajour, 1888) este adesea menționată drept singura pânză vândută public înainte de moartea sa, cumpărată de pictorița belgiană Anna Boch în 1890. Astăzi opera se află la Muzeul Pușkin din Moscova.

„Noapte înstelată” (1889) a fost pictată de Van Gogh din camera sa de la ospiciul Saint-Paul-de-Mausole din Saint-Rémy-de-Provence, în timp ce se afla internat de bunăvoie. Priveliștea reală era o câmpie cu munți, iar satul din prim-plan cu turla ascuțită a fost adăugat din memorie și imaginație, nefiind vizibil de la fereastra sa.

Van Gogh a pictat mai multe versiuni ale „Floarea-soarelui”, iar galbenii strălucitori se datorează pigmentului crom galben, atunci nou. Analizele moderne au arătat că unele nuanțe se degradează în timp, virând spre brun, motiv pentru care unele buchete par astăzi mai stinse decât le-a văzut pictorul.

Toamna lui 1888, Gauguin a locuit vreme de aproximativ două luni cu Van Gogh în „Casa Galbenă” din Arles, unde cei doi visau la o comunitate de artiști. Conviețuirea tensionată s-a încheiat abrupt după episodul în care Van Gogh și-a mutilat urechea, iar Gauguin a plecat.

Van Gogh a pictat mai multe autoportrete în anii de la Paris și Arles, în parte pentru că nu își permitea plata modelelor. În câțiva ani a realizat câteva zeci de autoportrete, transformându-și propriul chip într-un laborator de culoare și tușă.

„Dormitorul” (La Chambre à coucher, 1888) există în trei versiuni pictate de Van Gogh, foarte asemănătoare. Pictorul a vrut ca tabloul să sugereze odihnă și liniște prin culori simple, deși pereții, care par astăzi albăstrui, ar fi fost la origine mai violeți, din pricina unui pigment care s-a decolorat.

„Mâncătorii de cartofi” (1885) marchează perioada olandeză, întunecată, a lui Van Gogh, dinainte de a descoperi culoarea vie la Paris. Pictorul a vrut să arate mâini aspre de țărani care mănâncă din ceea ce au săpat ei înșiși din pământ, o imagine a muncii cinstite.

Visez pictura și apoi pictez visul meu

Știai că MoMA (Muzeul de Artă Modernă) din New York deține „Noaptea înstelată” a lui Vincent van Gogh? Este una dintre cele mai iubite și reproduse picturi ale artei moderne.

În Postimpresionism, Vincent van Gogh a folosit tușe groase, vârtejuri de culoare și tonuri intense pentru a exprima emoție; a pictat „Noaptea înstelată” în 1889, în timp ce era internat la sanatoriul din Saint-Rémy.

Vincent van Gogh s-a apucat de pictură abia la douăzeci și șapte de ani, ca și cum viața i-ar fi dat târziu cheia unei uși pe care o căuta de mult. În doar un deceniu a lăsat în urmă sute de pânze aprinse de galben și albastru, printre care Noaptea înstelată și florile-soarelui din Arles. A trăit sărac, chinuit de neliniște și boală, sprijinit toată viața de fratele lui, Theo, căruia i-a scris scrisori pline de dor și de lumină. A vândut aproape nimic cât a trăit, iar azi este unul dintre cei mai iubiți pictori din lume.