Oameni

Sfântul Ioan Damaschin s-a născut în jurul anului 675–676 la Damasc, într-o familie creştină de vază, şi a moştenit de la tatăl său funcţia de consilier şef al califilor arabi ş, mai târziu, s-a retras în Mănăstirea Sfântului Sava de lângă Ierusalim, unde a trăit viaţă monahală până la sfârşitul vieţii. A apărat cu vigoare cinstirea icoanelor în faţa iconoclastismului, scriind tratate teologice esenţiale, iar sinteza sa „Expunere exactă a credinţei ortodoxe” a devenit o referinţă fundamentală în teologia creştină. A alcătuit Octoihul, cartea litură a celor opt glasuri, şi a compus canoane şi imne care se cântă în Biserică până astăzi. A murit în jurul anului 749, fiind declarat Doctor al Bisericii Universale de către Papa Leon al XIII-lea în 1890.

Ioan Damaschin a scris primele sale apărări ale icoanelor din siguranţa domeniului arab, unde înpăratul iconoclast din Constantinopol nu îl putea atinge — un paradox al istoriei creştine.