Artă

Sfumato este tehnica prin care Leonardo da Vinci topea contururile în umbre fine, fără linii tăioase, astfel încât trecerile să pară „ca fumul”. Chipul Giocondei își datorează surâsul enigmatic tocmai acestor voaluri de culoare aplicate în straturi subțiri, unele aproape transparente. Leonardo însuși descria efectul ca o trecere „fără linii și fără margini, în felul fumului”.

Simplitatea este suprema rafinare.

Leonardo da Vinci și-a scris cea mai mare parte a însemnărilor din caiete cu scriere în oglindă, de la dreapta la stânga, astfel încât textul se citește limpede doar ținut în fața unei oglinzi. Fiind stângaci, probabil îi era mai comod să scrie așa, evitând să mânjească cerneala încă udă. Notițele acopereau totul, de la anatomie la mecanica apei, adesea îngrămădite în jurul desenelor pe aceeași filă.

Cine poate merge la izvor să nu meargă la ulcior

Cerul pentru care Leonardo da Vinci a inventat tehnica numită „sfumato” topește contururile într-o ceață fină de treceri aproape imperceptibile. La „Gioconda”, marginile pleoapelor și colțurile gurii se pierd în umbre subtile, iar zâmbetul pare că se schimbă după cum îl privești, pentru că trăsăturile sunt lăsate deliberat nefinisate.

„Școala din Atena”, fresca lui Rafael din Camerele Vaticanului, adună marii gânditori ai antichității, dar chipurile lor sunt de fapt portrete ale contemporanilor artistului. Se crede îndeobște că Platon are trăsăturile lui Leonardo da Vinci, iar Heraclit, figura gânditoare sprijinită de un bloc de marmură, ar fi un omagiu adus lui Michelangelo.

Pictura este poezie care se vede și nu se aude, iar poezia este pictură care se aude și nu se vede.

Un pictor bun are două lucruri principale de zugrăvit: omul și lucrarea minții sale.

Andrea del Verrocchio a condus la Florența unul dintre cele mai importante ateliere ale epocii, prin care au trecut, printre alții, tânărul Leonardo da Vinci. Statuia sa ecvestră a condotierului Bartolomeo Colleoni de la Veneția, pe care Verrocchio nu a apucat să o vadă turnată, e admirată pentru energia feroce a calului și a călărețului.

„David” nu a ajuns niciodată în locul pentru care fusese gândit inițial, adică pe contraforturile catedralei din Florența, la mare înălțime. Comisia din care făceau parte și Botticelli și Leonardo da Vinci a hotărât în 1504 să-l așeze în piața Signoriei, ca simbol al republicii florentine. Din 1873 originalul se află la Galleria dell’Accademia, iar în piață stă o copie.

Știai că Mona Lisa lui Leonardo da Vinci este surprinzător de mică? Tabloul măsoară doar circa 77 × 53 cm, mult mai mic decât se așteaptă majoritatea vizitatorilor Luvrului.

Știai că cel mai scump tablou vândut vreodată la licitație este „Salvator Mundi”, atribuit lui Leonardo da Vinci? A fost adjudecat în 2017 la Christie's pentru circa 450 de milioane de dolari.

Renașterea (secolele XV-XVI, Italia) a readus în artă echilibrul, perspectiva liniară și proporțiile inspirate din Antichitatea greco-romană. O recunoști după compozițiile simetrice, corpurile idealizate și profunzimea spațială realistă. Reprezentant: Leonardo da Vinci, autorul „Giocondei”.