Călătorii

Bhutanul, micul regat ascuns între munții Himalaya, măsoară bogăția nu în avuție, ci în fericirea oamenilor săi. Cocoțată pe o stâncă abruptă, deasupra hăului, mănăstirea Taktsang, Cuibul Tigrului, pare agățată de nori, iar drumul până la ea este el însuși o rugăciune.

Georgia își risipește bisericile de piatră pe crestele Caucazului, singuratice și pline de credință. La Gergeti, sub piscul înzăpezit al muntelui Kazbek, un lăcaș vechi de veacuri veghează valea, iar liniștea de acolo, tulburată doar de vânt, are ceva din pacea primelor zile ale lumii.

Armenia, cel dintâi popor care a îmbrățișat creștinismul, își presară mănăstirile în văi ascunse și pe stânci deasupra prăpăstiilor. La Geghard, o parte din biserică este săpată chiar în inima muntelui, iar cântul monahilor, răsunând sub bolțile de piatră, urcă parcă drept spre cer.

Mănăstirea Tatev din Armenia stă cocoțată pe marginea unei chei adânci, legată de lume printr-un telecabin ce plutește peste hău. Ridicată acum peste o mie de ani, a fost cândva un mare centru de învățătură, iar tăcerea care o înconjoară astăzi păstrează ceva din vechea ei înțelepciune.

Capadocia, în inima Turciei, este un ținut de basm, cu văi presărate de coșuri de piatră săpate de vânt și de ape. În zori, zeci de baloane colorate se ridică peste peisajul de vis, iar bisericile și casele scobite în stâncă amintesc de pustnicii care căutau aici, demult, liniștea rugăciunii.

Istanbulul stă cu un picior în Europa și cu altul în Asia, acolo unde Bosforul desparte și totodată leagă două lumi. Sub cupola uriașă a Sfintei Sofia, veche de aproape cincisprezece veacuri, se împletesc urmele Bizanțului și ale Imperiului Otoman, iar chemarea la rugăciune plutește seara peste ape.

Wadi Rum, pustiul Iordaniei, își întinde nisipurile roșii la poalele unor munți de piatră scobiți de timp. Noaptea, sub cerul limpede și nesfârșit, stelele coboară parcă până la marginea deșertului, iar tăcerea deplină te face să auzi bătaia propriei inimi.

La Nara, prima capitală statornică a Japoniei, cerbii se plimbă blânzi printre temple și parcuri, socotiți din vechime soli ai zeilor. În marele templu Todai-ji odihnește un Buddha uriaș de bronz, iar sub acoperișul lui de lemn, cel mai mare din lume, omul se simte deodată foarte mic și foarte împăcat.

La marginea deșertului, piramidele din Giza se ridică de peste patru mii de ani, tăcute și uriașe, veghind peste nisipurile Egiptului. Alături, Sfinxul privește răsăritul, ca și cum ar păstra un secret al veacurilor.

La Luxor, pe malul Nilului, templele din Karnak înșiră coloane atât de înalte încât par să sprijine cerul. Vechea Tebă a faraonilor își șoptește și azi rugăciunile de piatră celor care umblă printre ele.

O croazieră pe Nil, între Luxor și Aswan, îți poartă privirea peste palmieri, sate de lut și bărci cu pânze albe. Fluviul care a hrănit un întreg imperiu curge la fel de blând ca acum mii de ani.

În inima Marrakechului, piața Jemaa el-Fna se trezește la viață când se lasă seara, cu povestitori, muzicanți și arome de mirodenii. Prin ea răzbate parfumul unui Maroc care nu s-a grăbit niciodată.

Fes își păstrează medina veche neschimbată de secole, cu ulițe atât de înguste încât te rătăcești cu bucurie. Aici, meșteșugarii lucrează pielea și arama cu aceleași gesturi ca strămoșii lor.

În Sahara, la Merzouga, dunele de la Erg Chebbi se rostogolesc aurii până în zare. La ceas de apus, tăcerea nisipului și cerul plin de stele îți amintesc cât de mic și cât de liber ești deopotrivă.

Kilimanjaro se înalță singuratic peste câmpiile Tanzaniei, cu vârful înzăpezit strălucind deasupra savanei calde. E cel mai înalt munte al Africii și o chemare tăcută pentru cei care visează la înălțimi.

În Serengeti, turmele nesfârșite de gnu și zebre străbat câmpia în marea migrație, urmărite de lei tolăniți în iarba înaltă. Aici, viața sălbatică curge liberă, așa cum a fost dintotdeauna.

În rezervația Masai Mara din Kenya, savana se întinde cât vezi cu ochii, presărată cu acacii singuratice. Aici pasc elefanți și girafe, iar războinicii masai încă păzesc turmele sub cerul larg.

Muntele Table Mountain veghează peste Cape Town, cu creasta lui plată acoperită adesea de un giulgiu de nori. De sus, orașul, oceanul și podgoriile se deschid într-o priveliște care taie răsuflarea.

La Capul Bunei Speranțe, unde două oceane par să se întâlnească, valurile se izbesc de stânci sub vânturi neobosite. E un capăt de lume care i-a chemat pe navigatori de veacuri.

La Lalibela, în munții Etiopiei, unsprezece biserici au fost săpate direct în stâncă acum peste opt sute de ani. Coborâte în inima pământului, ele rămân locuri vii de rugăciune și pelerinaj.

În Sossusvlei, dunele roșcate ale deșertului Namib se ridică printre cele mai înalte din lume, ca niște valuri împietrite de foc. La Deadvlei, copacii negri și uscați stau nemișcați pe pământul alb și crăpat.

Delta Okavango se revarsă în inima Botswanei, transformând deșertul Kalahari într-un labirint de ape și insule verzi. Alunecând cu barca printre stufărișuri, auzi doar aripile păsărilor și foșnetul trestiei.

Cascada Victoria se prăvale cu vuiet peste malurile fluviului Zambezi, ridicând un abur ce se vede de departe. Localnicii au numit-o „fumul care tună”, iar curcubeiele ei par să atârne mereu în aer.

Aleea baobabilor din Madagascar înșiră copaci uriași și bătrâni de secole, cu trunchiuri groase ce se profilează pe cerul de amurg. La apus, umbrele lor lungi așează asupra drumului o liniște solemnă.

La Sidi Bou Said, deasupra golfului tunisian, casele albe cu porți și obloane albastre se cațără pe deal spre mare. Parfumul iasomiei și albastrul apei fac din el un colț de rai mediteranean.

În pădurea Bwindi din Uganda, printre trunchiuri umede și ferigi, trăiesc ultimele gorile de munte. Să le întâlnești privirea blândă, la câțiva pași, e o clipă pe care sufletul n-o mai uită.

În craterul Ngorongoro, o lume întreagă de animale trăiește adăpostită între pereții unui vechi vulcan surpat. Lei, elefanți și flamingi se adună la lacul din mijloc, ca într-o grădină a începuturilor.

Lacul Nakuru din Kenya se îmbracă uneori în roz, când mii de flamingi se adună pe apele lui puțin adânci. Priveliștea păsărilor ridicându-se în zbor pare o pânză vie, pictată cu răbdare.

În deltă și pe câmpiile din jurul lacului Retba, Senegalul își arată apele trandafirii, colorate de sarea și algele mărunte. Culesul sării, sub soarele arzător, e o îndeletnicire veche și migăloasă.

Insula Gorée, în largul Dakarului, își păstrează casele colorate și liniștea apăsată de o istorie grea. Astăzi, valurile blânde și ulițele umbrite invită la reculegere și amintire.