Călătorii

Göreme este un sat din inima Cappadociei, înconjurat de coșuri de zâne, biserici rupestre bizantine cu fresce și peisaje lunare de tuf vulcanic ce schimbă culoarea la fiecare oră a zilei. Dimineața, baloanele cu aer cald plutesc în tăcere peste hornii de piatră, creând una dintre priveliștile cele mai surreale din lume. Vizitarea capelelor săpate în stâncă, cu picturi de secol IX-XI, aduce o emoție spirituală adâncă.

Singurul oraș din lume aflat pe două continente, Istanbul este un loc de întâlnire fascinant între Orient și Occident, între islam și creștinism. Hagia Sofia, Moscheea Albastră și Marele Bazar alcătuiesc un peisaj urban de o bogăție culturală și spirituală copleșitoare. Sunetul chemării la rugăciune plutind peste Bosfor la apus de soare este una dintre cele mai emoționante experiențe pe care le poate oferi un oraș.

Masivul Aladaglar, din lanțul Taurus central turcesc, este un paradis de alpinism și trekking cu vârfuri ce depășesc 3.700 m, defilee calcaroase spectaculoase și lacuri de circ izolate. Traseele marcate traversează o natură sălbatică și autentică, aproape netulburată de turismul de masă. Contrastul dintre văile înflorite primăvara și crestele încă înzăpezite ale muntelui oferă o varietate de peisaje încântător de diverse.

Capadocia, în inima Turciei, este un ținut de basm, cu văi presărate de coșuri de piatră săpate de vânt și de ape. În zori, zeci de baloane colorate se ridică peste peisajul de vis, iar bisericile și casele scobite în stâncă amintesc de pustnicii care căutau aici, demult, liniștea rugăciunii.

Istanbulul stă cu un picior în Europa și cu altul în Asia, acolo unde Bosforul desparte și totodată leagă două lumi. Sub cupola uriașă a Sfintei Sofia, veche de aproape cincisprezece veacuri, se împletesc urmele Bizanțului și ale Imperiului Otoman, iar chemarea la rugăciune plutește seara peste ape.

La Istanbul, Sfânta Sofia și-a purtat peste veacuri cupola ca un cer coborât peste oameni. Ridicată ca cea mai mare biserică a creștinătății, ea a văzut împărați și rugăciuni fără număr, iar mozaicurile ei aurii încă strălucesc în semiîntuneric.

La Pamukkale, izvoarele calde au închegat de-a lungul veacurilor terase albe de calcar, pline cu apă turcoaz. „Castelul de bumbac” pare o scară de nea coborâtă din munte spre vale.

Deasupra Cappadociei, la răsărit, zeci de baloane colorate se ridică lin peste valea cu hornuri de piatră. Sub ele se întind bisericile săpate în stâncă de pustnicii de odinioară.

Efesul își desfășoară străzile de marmură sub soarele Anatoliei, cu fațada bibliotecii lui Celsus înălțându-se ca o dantelă de piatră. Pășind pe unde umblau odinioară negustori și filozofi, orașul acesta grecesc și roman te învăluie într-o pace veche.