Gust

Preparat iconic mexican constând din carne de porc marinată în chile uscat, achiote și condimente, gătită pe un trompo (frigăruie verticală rotativă), servită în tortilla de porumb. Se completează cu ananas, ceapă tocată, coriandru și salsa verde sau roșie. Este mâncarea de stradă prin excelență, vândută la taquerias deschise toată noaptea în toată Mexicul.

Sos complex și ceremonial din statul Puebla, preparat din peste 20 de ingrediente, printre care chile mulato, chile pasilla, ciocolată amăruie, semințe de susan, migdale și condimente aromate. Se servește de obicei peste curcan sau pui și este considerat mâncarea națională a Mexicului. Mole poblano este preparat în mod tradițional la nunți, botezuri și sărbători importante.

Preparat patriotic mexican din chile poblano umplut cu picadillo (amestec de carne de porc și vită, fructe uscate, migdale și condimente), acoperit cu sos cremos de nuci (nogada), rodie și pătrunjel. Culorile verde, alb și roșu reproduc tricolorul mexican, iar preparatul este asociat cu Ziua Independenței (15 septembrie). Originea sa este atribuită călugărițelor augustiniene din Puebla în anul 1821.

Supă consistentă și reconfortantă preparată cu hominy (porumb nixtamalizat), carne de porc sau pui și un bulion roșu din chile guajillo și ancho. Se servește cu garnituri proaspete: varză tocată, ridichi, oregano, lime și tortillas crocante. Pozole are rădăcini precolumbiene și era preparat în ceremonii aztece; astăzi este mâncarea festivă de Crăciun și Revelion.

Tortillas de porumb înmuiate în sos verde de tomatillo și chile serrano, umplute cu pui fiert și brânză, rulate și coapte la cuptor. Se servesc acoperite cu smântână mexicană (crema), ceapă albă tocată și brânză cotija sfărâmată. Sunt un preparat de zi cu zi în casele mexicane, prezente atât la mese obișnuite, cât și la ocazii speciale.

Preparate tradiționale din masa (aluat de porumb nixtamalizat) amestecat cu untură de porc, umplute cu fâșii de chile poblano prăjit și brânză Oaxaca, învelite în foi de porumb uscate și gătite la abur. Tamales sunt preparate cu ocazia Crăciunului, Zilei Morților și a altor sărbători, iar procesul de preparare este un ritual familial colectiv. Există sute de variante regionale în toată Mexicul.

Specialitate din Peninsula Yucatán constând din carne de porc marinată în pastă de achiote, suc de portocale acre și condimente, învelită în frunze de bananier și gătită lent în groapă (pib) sau cuptor. Rezultă o carne extrem de fragedă, cu aromă distinctivă și culoare portocalie intensă, servită în tortilla cu ceapă murată în oțet. Este preparatul emblematic al bucătăriei maya, consumat la nunți și sărbători locale.

Carne de miel gătită lent în groapă acoperită cu frunze de maguey, tehnică ancestrală din centrul Mexicului (Hidalgo și Ciudad de México). Carnea devine atât de fragedă încât se desprinde de pe os și este servită tradițional duminica dimineața în tacos, cu consommé (lichidul rezultat din gătire), coriandru, ceapă și salsa borracha. Barbacoa este mai mult decât o mâncare: este un eveniment social săptămânal în multe comunități mexicane.

Pizza oaxacană tradițională constând dintr-o tortilla mare și crocantă de porumb (de 30–40 cm diametru), unsă cu pastă de fasole neagră, untură de porc (asiento), brânză Oaxaca filată și diverse topping-uri: tasajo (carne de vită uscată), chorizo sau chapulines (lăcuste prăjite). Este mâncarea stradală emblematică a orașului Oaxaca și un simbol al identității culturale zapotece. Se servește atât la micul dejun, cât și la cină.

Supă limpede și aromatică din Yucatán, preparată cu bulion de pui, carne de pui friptă pe grătar, suc și coajă de lima yucateană (citric aromat distinct de lămâia verde), ardei iute, roșii, ceapă și coriandru. Se servește cu bucăți de tortilla prăjită și este apreciată atât ca mâncare reconfortantă zilnică, cât și ca remediu tradițional pentru răceală. Lima yucateană, cu aroma sa florală unică, nu poate fi înlocuită în rețetă.

Pozole, o supă groasă și veselă de boabe mari de porumb și carne, presărată la masă cu ridichi crocante, salată verde și un strop de lămâie. E mâncarea de duminică ce adună neamul în jurul oalei aburinde.

Chiles en nogada, ardei umpluți cu tocătură dulce-acrișoară de fructe și carne, acoperiți cu un sos alb de nucă și presărați cu boabe rubinii de rodie. Verde, alb și roșu, poartă în farfurie chiar culorile Mexicului.

Elote, știuletele de porumb copt pe jar și uns cu maioneză, brânză sfărâmicioasă, chili și lămâie. Se mănâncă din picioare, în colț de piață, cu degetele mânjite și zâmbetul larg al copilăriei.

Enchiladas, tortilla rulate în jurul cărnii și înecate într-un sos roșu ori verde, apoi presărate cu brânză și ceapă. Ies din cuptor sfârâind, mângâietoare și pline de căldura bucătăriei de casă.

Tres leches este un pandișpan mexican înmuiat în trei feluri de lapte, atât de îmbibat încât se topește pur și simplu în gură. Acoperit cu frișcă ușoară și poate o vișină deasupra, e un desert răcoros și dulce-lăptos, plin de sărbătoare.

Mole poblano, sosul întunecat și tainic al Mexicului, în care ciocolata amară se împrietenește cu ardeii iuți, migdalele și scorțișoara. Se toarnă gros peste carne de curcan, iar aroma lui pare adunată din zeci de mâini și zeci de zile de răbdare.