Oameni

René Magritte a pictat pe pânza „Aceasta nu este o pipă” chiar propoziția „Ceci n'est pas une pipe”, sub imaginea unei pipe. Lucrarea, intitulată de fapt „Trădarea imaginilor” (1929), atrage atenția că reprezentarea unui obiect nu este obiectul însuși, ci doar imaginea lui.

În „Fiul omului” (1964), Magritte a pictat un bărbat cu joben a cărui față este ascunsă de un măr verde plutitor. Artistul o considera un autoportret și explica interesul pentru tensiunea dintre ceea ce este vizibil și ceea ce, deși prezent, rămâne ascuns privirii.

„Imperiul luminilor” al lui Magritte înfățișează o casă cufundată în noapte, cu felinar aprins, sub un cer senin de zi. Pictorul a realizat mai multe variante ale acestei teme, iar contrastul dintre lumina diurnă a cerului și întunericul de la nivelul solului produce o tulburare vizuală care fascinează privitorul fără să pară agresivă.

Totul ceea ce vedem ascunde altceva, iar noi mereu am vrea să vedem ceea ce este ascuns de ceea ce vedem

În Suprarealism, belgianul René Magritte a creat imagini derutante prin obiecte obișnuite puse în contexte imposibile; tabloul „Aceasta nu este o pipă” pune sub semnul întrebării relația dintre imagine și realitate.

René Magritte a fost surrealistul belgian cu pălărie melon, cel care picta lucruri obișnuite în chipuri neobișnuite, ca să ne trezească mintea din somnul obișnuinței. În Trădarea imaginilor a zugrăvit o pipă și a scris sub ea că aceasta nu este o pipă, amintindu-ne că o imagine rămâne doar o imagine, nu însuși lucrul. Arta lui nu e zbuciumată, ci limpede și liniștită la prima vedere, apoi, pe nesimțite, întoarce lumea cu susul în jos. A trăit modest, ca un domn cuminte la marginea Bruxelles-ului, ascunzând în spatele traiului simplu o minte plină de întrebări.