Științe

Știai că oamenii au măsurat vremea după Soare încă din vechime, cu ajutorul cadranului solar? Umbra unui băț așezat pe o piatră gradată se mișca odată cu Soarele și arăta ceasul zilei.

Știai că Soarele nu răsare cu adevărat și nici nu apune? El stă pe loc, iar Pământul se învârte în jurul propriei axe, aducându-ne spre lumină dimineața și ducându-ne în umbră seara.

Știai că Soarele nu răsare mereu din același loc de pe zare? De-a lungul anului, punctul răsăritului alunecă de la miazănoapte spre miazăzi și înapoi, după anotimpuri.

Știai că Soarele se face roșu-portocaliu la apus din pricina drumului lung prin aer? Când e jos pe cer, lumina lui străbate un strat mai gros de atmosferă, care împrăștie albastrul și lasă să treacă mai ales roșul și auriul.

Știai că cerul este albastru ziua tot din pricina luminii Soarelui? Aerul împrăștie mai tare culoarea albastră din lumina lui, iar aceasta ne umple bolta cu seninul ei.

Știai că Soarele nu va arde pentru totdeauna? Peste câteva miliarde de ani, când hidrogenul din miez se va împuțina, el se va umfla și se va preface într-o uriașă gigantă roșie.

Știai că, la capătul vieții sale, Soarele nu va exploda, ci se va stinge blând? După ce își va lepăda straturile de gaz, va rămâne din el doar un miez mic și strălucitor, o „pitică albă” care se va răci încet.

Știai că Soarele nostru este o stea aflată abia la jumătatea vieții? El arde de aproape 4,6 miliarde de ani și mai are înaintea lui încă vreo cinci miliarde de ani de lumină.

Știai că Steaua Polară, numită și Polaris, pare că stă nemișcată pe cer pentru că se află aproape exact deasupra Polului Nord? De secole, călătorii și corăbierii au folosit-o ca să afle unde e nordul, chiar și în cea mai întunecată noapte.

Știai că Steaua Polară nu este cea mai strălucitoare stea de pe cer, așa cum cred mulți? Valoarea ei stă nu în strălucire, ci în locul ei statornic, în jurul căruia toate celelalte stele par a se roti.

Știai că Steaua Polară nu va rămâne veșnic „steaua nordului”? Din pricina unei lente legănări a axei Pământului, numită precesie, peste vreo 12.000 de ani steaua Vega va prelua acest rol, așa cum îl avea și în vremuri străvechi.

Știai că cele două stele din marginea „găleții” Ursei Mari se numesc „Indicatoarele”? Dacă tragi o linie prin ele și o prelungești, ea te duce drept la Steaua Polară — o hartă simplă, scrisă chiar pe boltă.

Știai că Ursa Mică ține Steaua Polară chiar în vârful cozii sale? Astfel, întreaga constelație se învârte încet în jurul acestui punct, ca un ac de ceasornic ceresc.

Știai că grupul de stele pe care îl numim „Carul Mare” nu este de fapt o constelație întreagă, ci doar o parte a Ursei Mari? Un astfel de desen bine cunoscut, dar mai mic decât o constelație, se numește asterism.

Știai că cerul întreg a fost împărțit de astronomi în 88 de constelații, ca niște ținuturi cu hotare bine stabilite? Fiecare stea pe care o vezi noaptea aparține uneia dintre ele.

Știai că actualele 88 de constelații au fost stabilite oficial abia în anul 1922, de către Uniunea Astronomică Internațională? Până atunci, fiecare popor își desena propriile figuri pe cer.

Știai că Orion, „Vânătorul”, este una dintre cele mai lesne de recunoscut constelații datorită celor trei stele aliniate care alcătuiesc „centura” lui? Multe popoare vechi le-au dat nume și povești deosebite.

Știai că umărul lui Orion este marcat de Betelgeuse, o stea uriașă și roșiatică, atât de mare încât, dacă ar fi pusă în locul Soarelui, ar înghiți orbitele planetelor apropiate? Este o stea aflată spre sfârșitul vieții sale.

Știai că sub centura lui Orion se află o pată difuză pe care ochiul o poate zări în nopțile senine? Este Nebuloasa Orion, un nor uriaș de gaz și praf în care se nasc chiar acum stele noi.

Știai că Sirius, din constelația Câinele Mare, este cea mai strălucitoare stea de pe cerul nopții? Numele ei vine din grecescul care înseamnă „strălucitoare, arzătoare”.

Știai că egiptenii din vechime își întocmeau calendarul după Sirius? Când steaua răsărea din nou pe cer, în zori, ei știau că se apropie revărsarea binefăcătoare a Nilului.

Știai că Sirius pare atât de strălucitoare nu doar pentru că e o stea puternică, ci și pentru că este una dintre cele mai apropiate de noi? Lumina ei ajunge la ochii noștri după numai vreo opt ani și jumătate de călătorie.

Știai că constelația Casiopeea se recunoaște ușor după forma sa de literă „W” așezată pe cer? După vechea legendă, ea închipuie o regină îngâmfată, așezată pe tronul ei.

Știai că Crucea Sudului este o constelație mică, dar vestită, care se vede doar de pe cerul emisferei sudice? Călătorii de odinioară o foloseau pentru a-și găsi drumul spre sud, așa cum cei din nord se ghidau după Steaua Polară.

Știai că Crucea Sudului este atât de prețuită de popoarele din sud încât apare pe steagurile mai multor țări, precum Australia și Noua Zeelandă? Este un semn ceresc așezat pe pânza pământească.

Știai că cele douăsprezece constelații ale zodiacului sunt acele figuri prin fața cărora pare că trece Soarele de-a lungul unui an, pe drumul său pe cer? Această cărare se numește ecliptică.

Știai că, deși stelele unei constelații par vecine, ele pot fi în realitate la depărtări uriașe una de alta? Doar din locul în care ne aflăm noi ele par a alcătui un singur desen.

Știai că multe stele poartă până astăzi nume venite din limba arabă, precum Aldebaran, Rigel, Betelgeuse sau Altair? În Evul Mediu, învățații arabi au păstrat și îmbogățit cunoașterea cerului, iar numele date de ei au rămas.

Știai că, privindu-le cu atenție, stelele nu au toate aceeași culoare? Unele bat spre albastru, altele spre galben sau roșu — iar culoarea lor ne spune cât de fierbinți sunt.

Știai că stelele albastre sunt cele mai fierbinți, iar cele roșii sunt cele mai reci? Este pe dos față de cum am crede la focul de pe pământ, unde roșul ni se pare mai domol, iar albastrul mai aprins.